Războiul micului Tristan, bine primit de critica vremii, aducea o noutate tematică, tribulaţiile adolescentului în Bucureştiul ocupat, în timpul primului război mondial, înscriindu-se într-o tendinţă a literaturii moderne (Andre Gide, Alain-Fournier) de explorare a unei vârste incerte, tranzitorii, marcată de accentul experimental al trăirilor. Tragismul evenimentelor este dat de psihologia protagonistului, Vlad Robescu (Relu, „micul Tristan“), predispus la reverii romantice şi disponibil pentru aventuri senzaţionale şi mistere de roman poliţist.