Hiromi Kawakami (n. 1958, Tokyo) este scriitoare şi critic literar, una dintre cele mai populare romanciere japoneze în Occident. A urmat facultatea de ştiinţe naturale din cadrul Colegiului Ochanomizu şi a predat biologie pînă în 1994, cînd a debutat în volum cu Kamisama (Dumnezeu). În 1996 a obţinut Premiul Akutagawa pentru nuvela Hebi wo fumu (Cînd calci pe şarpe). În 2000 a publicat romanul Oboreru (Înec), care a primit premiul japonez pentru literatură feminină şi Premiul Itō Sei, iar următoarea sa carte, apărută în 2001, Sensei no kaban (Vreme ciudată la Tokio; Polirom, 2015, 2020), a fost recompensată cu Premiul Tanizaki. Hiromi Kawakami a mai publicat Nishino Yukihiko no koi to bōken (Cele zece iubiri ale lui Nishino, 2003; Polirom, 2015), Furudōgu Nakano Shōten (Prăvălia de mărunţişuri a domnului Nakano, 2005; Polirom, 2015, 2020), Manazuru (2006, Premiul MEXT pentru Arte), Pasutamashīn no yūrei (Fantomele maşinii de tăiţei, 2010), Suisei (Vocea apei, 2014), carte distinsă cu Premiul Yomiuri, şi Ōkina tori ni sarawarenai yō (Nu te lăsa răpit de păsările mari, 2016), pentru care a primit Premiul Izumi Kyōka. Volumul Cele zece iubiri ale lui Nishino a fost ecranizat în 2014. În 2007, Hiromi Kawakami a fost omagiată de Ministerul Educaţiei din Japonia pentru romanul Manazuru.