Acum 400 de ani, în 1614, în timp ce MIGUEL DE CERVANTES lucra la partea a II-a a lui Don Quijote de la Mancha, a apărut, în împrejurări obscure, o continuare frauduloasă și răuvoitoare, semnată cu un pseudonim nici astazi descifrat, ALONSO FERNANDEZ DE AVELLANEDA. În primăvara anului 1615 vede, în replică, lumina tiparului și adevărata parte a II-a a lui Don Quijote. Se deschide astfel un pasionant, unic poate, capitol de istorie literară. Cervantes, care avea să moară un an mai tarziu (22 aprilie 1615), nu și-a putut apăra creația decât cu arma geniului său. A fagocitat continuarea apocrifă, nu lipsită de calităti literare, si și-a subsumat-o pentru eternitate. Falsul Don Quijote poate fi citit cu delectare, dar numai în umbra modelului autentic. În plus, continuarea apocrifă reprezintă primul și cel mai bogat document privind receptarea veritabilului Don Quijote în secolul al XVII-lea spaniol.
