Ultimul ritual

Din cand in cand, pentru a da un ragaz mintii si putina relaxare, mai pun mana pe cate o carte in care valoarea literara nu este pe primul plan. Vechea mea pasiune- suspansul, isi cere drepturile. Si, pentru ca am devenit o consumatoare de thrillere nordice, din cand in cand ma delectez cu cate unul. Astfel este si cartea de fata a autoarei Yrsa Sigurdardottir, despre care as putea spune ca este preferata mea dintre autorii nordici tradusi la noi in materie de suspas. Cartea aceasta mi-o doresc de ceva vreme si fiind o aparitie mai veche, mi-a fost greu sa fac rost de ea. Nu mai era pe stocuri, nici online, nici in librarii. Pana la urma, am dat de un exemplar cam uzat la o taraba cu carti vechi si nu am stat pe ganduri, am si cumparat-o si, imediat ce am terminat ceea ce citeam in acel moment, m-am apucat de ea. Spre deosebire de lecturile mele uzuale, aceasta nu e greu de digerat, nu e intesata de cugetari si idei profunde, insa povestea e cea care face tot deliciul cartii. Bineineteles ca nici stilul in care este scrisa nu e de lepadat, altfel nu as fi incadrat-o in categoria preferatelor. Pur si simplu nu-ti vine sa ridici ochii din carte, mi s-a intamplat sa merg prin casa citind, pentru ca intriga este atat de interesanta, atatandu-ti la maxim curiozitatea pentru dezlegarea enigmelor. Fundalul- o Islanda in timpul iernii, ritualuri magice, manuscrise vechi de cateva secole si povesti cu vrajitoare arse pe rug. Cum se imbina aceste elemente medievale cu epoca moderna in care are loc crima? Caci despre o crima, asa cum era de asteptat, ciudata este vorba in aceasta carte. Nu putea fi altfel, tinand seama de aceste condimente cu iz vrajitoresc ce fac deliciul intregii povesti, aruncand nu un strop, ci o doza semnificativa de mister asupra vietii si mai ales a mortii victimei- Harald Guntlieb, un personaj neobisnuit, care, din lumea umbrelor, traseaza coordonatele dificilei investigatii, antrenandu-i pe Dora si Mathiass in hatisul tenebros al dezlegarii enigmelor ce i-au marcat existenta. Incantata de carte de la prima la ultima pagina- suspans bine dozat, secrete bine ascunse si greu de intuit. Da, a meritat cautarea mea indelungata. Si, desi constienta ca nu o pot compara cu operele de literatura clasica, pot spune ca mi-a prins bine o astfel de lectura captivanta, ale carei fraze nu mi-au impus o recitire. Am citit de dragul povestii, pe urmele misterului pe care eram foarte curioasa sa-l descopar.