Opere filosofice si poetice - selectie -

Descriere

Istoria filosofilor o ştim, dar cine va scrie istoria diletanţilor filosofici şi a cititorilor? Cine va reconstitui circulaţia scrierilor lui Descartes şi ne va arăta cine i-a citit cărţile şi cine le-a înţeles? Sau poate filosofii, asemenea legendarilor oameni de pe „o insulă”, se săpunesc reciproc? Fiindcă mi se pare că un om care citeşte filosofie e inevitabil incitat să şi scrie. Cei, câţiva, care au deprins jargonul trebuie să-şi justifice osteneala folosindu-l. O nouă filosofie nu e ca o nouă religie – un lucru acceptat cu sfială şi recunoştinţă de credincioşi. Seamănă mai degrabă cu mâncarea azvârlită leilor; plăcerea constă în faptul că poate fi devorată. E hrană pentru critici, şi toţi cititorii de filosofie, mi se pare mie, sunt critici, nu credincioşi aşteptând noua evanghelie. Cu această prefaţă ofer noua mea hrană spre deliciul papilelor rafinate. T.E. HULME
Prin autenticitate, Hulme aminteşte de „huliganii” lui Mircea Eliade, autor de care îl apropie şi interesul pentru „mitul eternei reîntoarceri”, iar prin „fertilitatea minţii”, de Mircea Vulcănescu. În concluzie, de Petre Ţuţea. Acest aer de familie cu generaţia de la ‘27 e şi ceea ce m-a determinat să-l evoc publicului nostru pe Hulme. Judecată în context european, dreapta româ-nească interbelică pare mult mai puţin spăimoasă decât au făcut-o vechii istorici literari marxişti şi noii ideologi multiculturali. Generaţia de la ’27 se vădeşte astfel a nu fi nici un tentacul al fascismului european, nici o aberaţie neaoşă, ci o încercare românească de răspuns la între-bările care frământau o epocă. Faptul că răspunsurile dreptei se dovedesc a fi similare chiar în cazul unor ţări, precum România şi Marea Britanie, între care schimburile de idei erau firave, nu face decât să dovedească onestitatea demersului, dacă nu şi a premiselor. Mircea PLATON