Brazii se frang, dar nu se indoiesc. Volumul VII: Miscarea de rezistenta din Muntii Apuseni

Descriere

“Am scris aceste rânduri în amintirea celor care au luptat si au murit în acei ani, 1948-1957, în rezistenta armata anticomunista fagarasana si care nu au nici mormânt, nici cruce. Am scris pentru a lasa marturie ca acest colt de tara nu si-a plecat capul de bunavoie în fata comunismului. Sa se stie ca au existat oameni care, cu sângele lor, au spalat fata României, patata de lasitati si tradari. Copiilor si nepotilor sa nu le fie rusine sa se numeasca români.”

Astfel îsi începea Ion Gavrila Ogoranu primul volum din monumentala lucrare reunita sub titlul “Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”

începând cu 1944, teroarea rosie adusa pe spinarea tancurilor sovietice se instaura în România. A fost începutul unei perioade negre în istoria tarii, milioane de oameni urmând sa treaca prin experienta iadului comunist. Dar românii s-au opus cum au putut prigoanei, mii de oameni alegând calea cea mai grea, cea a rezistentei cu arma în mâna. De-a lungul si de-a latul tarii, în munti si paduri, acestia se organizeaza în grupe de lupta si actioneaza sprijiniti de populatia din satele si orasele din zona.
Ce a urmat a fost o înlantuire de lupte si ciocniri, pilde de eroism, jertfa si sacrificiu, dar si un cortegiu de orori, de lasitati si tradari, de sânge si durere, de anchete si torturi, de chinuri si executii.
în 1948 Ion Gavrila Ogoranu era un tânar student cu un întreg viitor în fata. Prins în vâltoarea evenimentelor, a ales calea muntelui. A devenit conducatorul unui grup de rezistenta din Muntii Fagarasului. A luptat, a îndurat lipsuri, si-a vazut tovarasii cazând victime tradarii. A fost capturat abia dupa douazeci si sapte de ani, caz unic poate în lume. A fost salvat de interventia lui Kissinger, ministru de externe al presedintelui american Nixon.
Dar, mai presus de toate, a trait sa povesteasca. Si a facut-o cu un talent de neimaginat. Si-a pus pe hârtie gândurile, trairile, sentimentele, viata, a spus totul. O marturie grandioasa, o epopee a luptei unui popor împotriva cotropitorului rosu, acesta este ciclul “Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”.
Din pacate, timpul nu a mai avut rabdare. Ion Gavrila Ogoranu a mai apucat sa-si vada aparut abia penultimul volum, al saselea, din aceasta monumentala creatie. Abia acum, la un an de la disparitia lui, reusim sa încheiem ciclul cu ultimul volum închinat prietenilor si fratilor sai de arme ce au luptat si s-au jertfit în citadela de neînvins a Muntilor Apuseni, acolo unde urmasii lui Horea si ai lui Avram Iancu au luptat si si-au împlinit destinul alaturi de umbrele marilor înaintasi.
Sa le cunoastem faptele si sa le veneram amintirea, depunându-le pe morminte aceasta carte în care e cuprinsa viata, lupta si moartea pentru tara si pentru aceia care nu au dreptul sa-i uite.