Substanta M

“Ma vad pe mine insumi de-a-ndoaselea. Intr-un anumit sens, am inceput sa vad intregul univers de-a-ndoaselea. Cu cealalta jumatate a creierului meu!” Substanta M, cunoscuta si ca Substanta Moarte, este drogul ce distruge legaturile dintre emisferele creierului ducand la lezarea ireversibila a acestuia. Incercand sa gaseasca sursa traficului de Substanta M, agentul sub acoperire Bob Arctor devine insusi un narcotic intrand in conflict cu cealalta personalitate, cea dominanta si asa-zisa adevarata, Fred. Philip K Dick, in scrierile sale s-a inspirat din viata reala, chiar din trairile sale. Insusi autorul justifica in finalul romanului destinele personajelor “Acesta este un roman despre niste oameni mult prea pedepsiti pentru ceea ce au facut. Au vrut sa se distreze, dar erau ca niste copii care se joaca in mijlocul strazii: vedeau cum erau ucisi ceilalti, unul dupa altul- calcati de masini, mutilati, omorati- dar isi continuau jocul, fara nici o grija.” Facand legatura cu viata reala a scriitorului, in mai toate cartile, inclusiv in Substanta M, regasim motivul Geamanului Fantoma sau mai bine zis al personalitatii multiple. Scriitorul nu construieste eroi, ci oameni a caror gandire este dereglata de desele “bad trip-uri”, redand descrieri caricaturale, chiar grotesti si convorbiri suprarealiste. Arctor incepe sa traiasca mai multe vieti, pierde contactul cu adevaratul el, incat nici superiorii nu-i mai cunosc adevarata identitate. Incearca sa isi dea seama de rolul pe care il are si evita sa se gandeasca ca ar putea strica operatiunea secreta la care lucreaza. Devine paranoic, situatia fiindu-i inrautatita de dependenta drogului. Lectura este captivanta si o data ce esti atras in mintile personajului principal iti dai seama ca iei parte la conflictele adanci din mintea lui. Iti da impresia ca autorul scoate la iveala trairi reale si trage un dureros semnal de alarma privind consumul narcoticelor. Poti explora cosmarul unei vieti duale, poate chiar multiple, prin diversele personalitati create de protagonist: consumatorul constient de raul pe care si-l face, barbatul divortat, singur fara prieteni adevarati , omul legii, nebunul suspicios, dependentul ce se transforma in dereglatul cerebral. “Mintea unui dependent e ca muzica unui ceas cu radio… Uneori suna bine, dar e acolo numai ca sa te determine sa face ceva anume. Muzica ceasului te trezeste; a heroinomanului e menita sa te transforme intr-o sursa din care sa-si obtina drogul, indiferent cum s-ar intampla asta. El, o masina, te va transforma intr-o masina pusa in slujba lui”