Care pe care - femei si barbati

“Draga mea, marile pasiuni nu exista: ele nu sunt decat fantezii care nu aduc decat minciuna in viata ta. Exista cu adevarat doar micile povesti de dragoste, care pot dura mai mult sau mai putin.” Anna Magnani Ca si in prima carte – “Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire”, mi-a facut deosebita placere sa le citesc pe cele doua autoare: Aurora Liiceanu si Alice Nastase. Cu stiluri atat de diferite de a scrie, si-au impletit cuvintele astfel incat am fost prinsa de povestile lor ca intr-o panza invizibila de paianjen. Si paianjenul asta ma tachina intr-una, nu mi-a dat pace pana ce am dat ultima pagina si am citit ultima fraza: “Nu uita, iubito, ca fostele mele iubiri m-au facut sa fiu cel pe care acum il iubesti.” Nu in aceasta sta esenta cartii, insa doar pe marginea acestor cateva cuvinte se pot scrie alte si alte carti. Am redescoperit o Alice romantica, de multe ori trista sau inlacrimata, trecuta prin iubiri mari si dezamagiri imense. Si totusi, cu toate lacrimile varsate, am citit printre cuvinte o femeie optimista, o femeie puternica si dornica sa gaseasca acea iubire destinata. La polul opus am intalnit din nou femeia matura, cu alura de profesoara, femeia cu experienta de viata, dornica sa ne transmita din cunostintele ei. In timp ce Alice ne vorbeste despre ea, femeia in care ne regasim fiecare intr-un fel sau altul, Aurora ne vorbeste despre noi, despre ele, despre ei. M-am regasit in cuvintele lor, m-am lasat invaluita de ele… Fie ca eram acasa in pat sau in metrou in drum spre serviciu, am citit cu interes fiecare pagina sperand sa descopar o Alice fericita, impacata… din pacate tristetea ei a ramas pana la final, chiar daca, printre nori mai aparea si soarele. Acesta reusea insa, in stralucirea lui, sa arda pana la lacrimi. A ramas in final cu un vis, un vis al ei, al nostru, al tuturor: “Visez o iubire in care sa nu fie nevoie sa mancam mai deloc. Sa ne tina de foame sarutul, de sete alintul. Si sa nu ne poata ademeni niciodata cineva sa tradam, nici cu bucate alese, nici cu mancaruri bogate, nici cu ispite de pret, oricat de flamanzi am putea ajunge, vreodata. Niciodata.” Dupa fiecare pasaj intesat de romantism, de cuvinte impletite cu dragoste de viata urmau ca o trezire la realitate, cuvintele Aurorei. Mi-ar placea ca intr-un anumit moment din viata, sa ajung sa ma regasesc in cuvintele acestei doamne deosebite… Este o carte nu despre femei si barbati, ci despre viata, despre iubire, despre noi, despre relatiile noastre, miturile care ne inconjoara si prejudecatile de care nu ne putem dezbraca. Este o carte despre iubirea la care visam si iubirea pe care o avem, despre vis si realitate. Despre ce a fost si ce va fi. Despre ce este.