ULTIMUL TESTAMENT

     

Un thriller mediocru, asta e „Ultimul Testament”,un thriller mediocru lipsit de strălucire. Fundalul ales pentru desfășurarea evenimentelor este Israelul, mai precis Ierusalimul, mereu disputat de palestinieni și evrei. E vorba de o conferință de pace, una care e mai aproape de a aduce pacea mai mult decât oricare alta, și totuși, o serie de omoruri, pe care nu și le asumă nimeni crează disensiuni și sunt foarte aproape de a distruge fragila temelie a procesului de pace. Pentru ca totul să iasă cum trebuie este adusă în scenă Maggie Costello, un mediator cu renume mondial, dar care se retrăsese din activitate cu un an în urmă din cauza unei greșeli pe care o comisese. Să o spunem mai pe șleau, se culcase cu un membru al uneia dintre părțile negociatoare într-un proces de pace din Africa; astfel a fost compromisă, nu mai putea fi imparțială. Pe lângă acțiunea care e lălăită pe alocuri și care se precipită pe alte locuri, mai sunt implicate și elemente mistice și ezoterice, totul pretinzând un iz de roman de Dan Brown. O fi Dan Brown foarte comercial dar măcar știe să își țină cititorii lipiți de pagini, lucru pe care Sam Bourne se pare că nu știe cum să-l facă. Eu mi-am întrerupt dese ori lectura pentru alte activități, fără remușcări și fără să mă gândesc tot timpul la ce se va mai întâmpla în carte, cum mi se întâmplă în alte situații. Revenind, Maggie ajunge să facă echipă cu Uri Guttman, să intre în toate încurcăturile posibile și să iasă în cele din urmă șifonată și mai și scapă cu viață dintr-o sitație limită. Până la urmă tot tehnologia face legătura între părțile negociatoare, iar o tăbliță antică, care e respectivul testament face apele tulburi să se liniștească. Maggie Costello scapă de remușcările faptului că și-a părăsit iubitul în America și face în continuare o echipă bună cu Uri, doar că de această dată, în pat. Ultimul Testament e un roman bunicel, și nu chiar așa strălucit precum este lăudat pe coperta patru.