ENCICLOPEDIA DE AIKIDO, Volumul 5 - TANTO SI TESSEN

Descriere

Pe lângă cele mai cunoscute metode de luptă cu sabia, suliţa şi arcul, bastonul, lancea, halebarda, japonezii au o colecţie uimitoare de tehnici de luptă, aşa zis ‘minore’, care au evoluat în timp pentru a satisface nevoile de fiecare zi ale acestui popor. Astfel de metode de luptă cum ar fi Shuriken-jutsu (aruncarea unor lame ascuţite sub formă de stea), Kusari-gama-jutsu (folosirea unor arme cu lanţuri), Fukabari-jutsu (aruncarea unor ace sau săgeţi minuscule, printr-un tub sau direct din gură), au fost inventate şi studiate îndelung şi cu răbdare. Mai târziu, unele dintre aceste metode au evoluat mai mult şi au câştigat statutul de arte marţiale independente. Una dintre aceste metode este Tessen-jutsu sau arta luptei cu evantaiul de fier.

Sensu era un evantai practic, fiind folosit zilnic, mult mai frecvent decât Uchiwa, fiindcă putea fi împăturit, putea fi purtat în Obi (centură) sau putea fi păstrat într-o cutie specială. Evantaiele Sensu, făcute cu hârtie albă, erau folosite de tineri şi tinere pentru a scrie poezii de dragoste, pe care apoi le trimiteau persoanei iubite. Preoţii şi călugării Budişti foloseau şi ei evantaie cu hârtie albă pentru a copia pe ele fragmentele importante din scripturile Budiste – Sutra, şi care putea fi astfel la îndemână, când aveau nevoie să le citeze sau să se roage.

A fost o lungă perioadă de timp, în istoria Japoniei, în care evantaiul era o parte integrantă a ţinutei, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi, indispensabil precum cravata la costumul de serviciu pentru cei din vest. El era folosit de toate clasele sociale din Japonia, pentru diverse scopuri: pentru a vântura grâul sau orezul, ca un element nelipsit în piesele de teatru, dans, recitarluri de poezii şi evenimente sportive (Sumo), pentru comunicare şi pentru ceremonii religioase Shinto.

Pentru că, în viaţa de toate zilele, existau situaţii în care samuraii erau obligaţi să-şi părăsească armele, ei au transformat evantaiul civil, Sensu, într-o armă de luptă, evantaiul de fier - Tessen. Deoarece Sensu era un obiect fragil prin construcţie, a apărut rapid ideea de a înlocui bambusul şi hârtia cu fier şi mătase, şi astfel s-a născut Tessen, şi metoda de luptă Tessen-Jutsu. Odată cu apariţia evantaiului cu cute din metal, care se putea plia, se remarcă un progres în dezvoltarea acestei metode de luptă, pentru că, odată pliat evantaiul era foarte mic şi deci putea fi ascuns în dosul mâinii, în mânecă sau în cutele hainelor, şi astfel se putea pătrunde cu el şi în locurile unde armele erau interzise. Trebuie să ne amintim că atunci când un samurai mergea în vizită sau era chemat în faţa unui superior, obiceiul era ‘să i se permită‘ (acesta este forma lui ‘trebuie’ în japoneză) să-şi lase săbiile la intrare sub paza unui servitor. De multe ori această interdicţie se referea şi la săbiile scurte sau pumnale, şi este de înţeles că orice samurai sănătos la cap dorea să evite cu orice chip situaţia de a fi fără nici-o armă asupra sa, când gazda sau alţi musafiri puteau fi înarmaţi până în dinţi.
în astfel de situaţii Tessenul îi putea salva. Deşi scurte ca lungime, aceste evantaie din fier puteau fi folosite pentru a para şi devia loviturile de sabie, sau de a lovi adversarul, uneori cu efecte mortale. în plus, deoarece în spaţiile închise, case, cârciumi sau temple, nu se putea folosi cu eficienţă săbiile, Tessenul putea fi o armă mult mai rapidă şi eficientă decât cele tradiţionale. Oricum, ştim din istoria samurailor, că aceştia aveau obişnuinta de a avea şi folosi la nevoie, una sau două arme secundare, iar Tessenul era folosit frecvent ca armă secundară.

Pe câmpul de luptă, Tessen-ul era purtat la brâu, prins cu un şnur sau era suspendat de un inel în partea de sus a platoşei. Evantaiul era folosit împreună cu Shoto - sabia scurtă – fie pentru a distrage atenţia duşmanului, fie pentru a ascunde sabia scurtă, prin deschiderea bruscă a evantaiului chiar în faţa adversarului. Deschiderea bruscă a evantaiului producea un zgomot puternic asemănător unei împuşcături, zgomot care provoca un moment de surpriză, ce putea fi folosit pentru a lovi duşmanul cu sabia.

Societatea premedievală japoneză avea norme stricte de viaţă şi comportament, iar nesocotirea lor era considerata ruşinoasă sau uneori chiar criminală. Se ştie că era considerat anormal şi sub demnitatea sa ca o persoană, samurai sau membru al clasei nobile să folosească sabia împotriva unei persoane sau adversar de rang inferior. Se considera că îţi înjoseşti Katana dacă o foloseşti pentru a ucide o persoană de rang inferior. Pe de altă parte, Tessen-jutsu era considerat o tehnică de luptă foarte sofisticată, în special în rândurile samurailor de rang superior, şi pentru aceasta, mulţi preferau să se apere cu un Tessen în loc de sabie, mai ales atunci când avea de a face cu adversari inferiori pe scara socială.

Se spune că Araki Murishage (un nobil implicat în politica secolului XVI), l-a supărat pe nobilul Oda Nobunaga. Pentru al pedepsi şi a scăpa definitiv de el, Nobunaga l-a chemat într-o audienţă, ştiind că protocolul le interzicea samurailor să poarte sabiile în prezenţa superiorilor lor, şi astfel Murishage ar fi fost cu totul inofensiv şi la dispoziţia samurailor din subordinea sa. Aceştia plănuiseră să-l omoare pe Murishage, prin fracturarea gâtului între Fusuma – cele două canate ale uşilor grele de lemn ce glisau la intrarea încăperii, în timp ce acesta îşi făcea salutul de cuviinţă. Murishage, suspecta că este atras într-o capcană, dar cum normele sociale erau extrem de stricte şi nu-i permiteau să refuze, s-a dus la întâlnire, a intrat în sala unde se afla Nobunaga, a îngenuncheat şi a pus pe neobservate, Tessen-ul său în şanţul de glisare din pragul uşilor.
în momentul în care Murishage făcea salutul în faţa superiorului său, samuraii acestuia, au împins cu putere cele două uşi care se izbiră cu un zgomot ingrozitor de nervurile de oţel ale evantaiului, oprindu-se la câţiva centimetri de gâtul lui Murishage. Purtându-se ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic, Murishage vorbi calm şi respectos cu Nobunaga reuşind să-l impresioneze cu prezenţa sa de spirt, astfel că acesta s-a hotărât să-l ierte şi să-l lase în viaţă.