Poarta coliviei

Poarta Coliviei Cartea acesta m-a dus cu gandul departe, in vremuri apuse, cand existau pirati si sultani care aveau un numar impresionant de neveste. Am citit despre casteluri cu gradini enorme, in mijlocul gradinilor tronau fantani cu apa curata si rece iar copii se jucau in jurul lor voiosi. O cercetatoare de la Oxford, pe nume Elizabeth Staveley porneste in cautarea unor indicii in ceea ce priveste istoria unei aventuri. Cecilia Lamprey, fiica unui capitan de corabie din secolul al XVI-lea este rapita de pirati si dusa mai apoi in haremul sultanului, la Constantinopol. Cartea este transpusa pe doua planuri, prezentul: in care Elizabeth cerceteaza povestea si in acelasi timp isi cauta dragostea, si trecutul: in vremurile Constantinopolului unde la curtea sultanului se iteau tot felul de intrigi si povesti misterioase si unde crima era intotdeauna cea mai la indemana arma de aparare. Sotul Ceciliei devenit secretar al ambasadorului Angliei venise si el la Constantinopol cu o misiune importante, sa-i aduca sultanului un ceas magnific. Intre timp, o simpla banuiala il face sa creada ca sotia lui se afla in haremul sultanului si porneste intr-o aventura cu scopul de a o salva. N-o sa va spun cum se sfarseste cartea dar pot sa va spun ca mie, una, mi-a inspirat sentimente amestecate. De drag, de placere, de curiozitate, de confuzie. Povestea merge in paralel pe cele doua planuri si la un moment dat parca eroinele se intrepatrund, apar indicii sau doar umbre ale unor indicii care iti pot da impresia ca cele doua erau inrudite sau cel putin sufletul uneia avea cumva o putere asupra celeilalte. In rest, descrierile peisajelor, dragostea imposibilia a celor doi, tragicul din crimele savarsite de cei puternici pentru ai inlatura pe cei slabi creeaza o pleiada de stari psihice si fizice, sfarsind prin a te tine conectat la paginile acestei carti, captivat de actiunea din ea.