Curtea martiala / Inchisoarea OGPU

Descriere

Teroare şi votcă la „îngerul roşu"

Era aproape firesc ca una dintre cărţile lui Hassel să poarte acest titlu. De ce? Pentru că spectrul Curţii Marţiale revine, laitmotiv obsedant, odată cu primele înfrângeri ale trupelor germane, obligate de Hitler, prin ucaz, să moară, dar să nu se retragă din faţa inamicului. „Ordinul meu este ca aceşti defetişti să fie lichidaţi", clama, în august 1944, dezaxatul Führer în goană după „lebensraum", spaţiul vital pretext al declanşării războiului. Că efective întregi, ce se puteau salva de la dezastru, au pierit degeaba, nu conta pentru Hitler, ca, de altfel, nici pentru sadicul alcoolic tătuc Stalin, ai cărui NKVD-işti îşi împuşcau pe la spate tovarăşii de luptă.
Turnătorii, teroare la Torgau, „Dinamita", pisica sălbatică pe post de răzbunător, mujicii luptători cu votca-n nas din cârciuma „îngerul roşu", moşul satului, de peste o sută de ani, care moare fericit după ce şi-a îndeplinit visul (a văzut cum trage şi a tras cu tunul), şi nobila moscovită Tamara (cea care i-a decapitat penisul căpitanului Simsov) fac ca lectura cărţii să devină pasionantă.

„închisoarea OGPU"

Sven Hassel este rănit, fiind la un pas să-şi piardă vederea. Porta, Gregor şi Micuţul ajung şi ei la spital, acolo unde medicii taie continuu picioare şi braţe, deschid pântece şi cranii, într-o activitate ameţitoare... Răniţii sunt etichetaţi. Eticheta verde le este ataşată celor care mai au o şansă să trăiască şi sunt operaţi. Cei cu etichetă roşie sunt lăsaţi să moară. Printre ei, Sven, care este aruncat, încă viu, peste un morman de cadavre. Scapă ca prin minune, trezindu-se într-o cameră pe ai cărei pereţi mărşăluiesc coloane de păduchi... închisoarea OGPU (poliţia politică, precursoarea KGB) fusese cucerită, iar cadavrele ruşilor se înnegreau precum fripturile în cuptor, scrie Hassel. Pe un perete al puşcăriei, cu litere enorme, se lăfăia o lozincă, bine cunoscută şi la noi, cu ceva ani în urmă: „Munca este cel mai de seamă privilegiu al statului socialist". Un alt privilegiu - latrina prizonierilor. Pe care, la limita rezistenţei, deţinuţii adormeau, găsindu-şi sfârşitul în macabrul cimitir.
Revenit pe front, Porta, împreună cu mecanicul-şef Wolf, pune la cale un meci de box. Trucat. Nu lipsesc pariurile aducătoare de bani, pantera neagră Ulrich, pe post de forţă de ordine, ca şi bordelul izbăvitor de năravurile cazone.