Cele trei norme ale mamei - Prajitura interzisa. Scrisoare catre fiul meu (Audiobook)

Descriere

Lectura: Gabriel Liiceanu.

Durata: 00:51:52.

„Cred ca in mai toate familiile exista cate un om deosebit, unul al carui spirit trebuie onorat prin evocarea lui perio­dica. Si pentru ca fiecare dintre noi are nevoie de repere vii, acest om, atunci cand exista, nu trebuie pierdut niciodata din memoria urmasilor. Lucrul nici macar nu e foarte greu de facut. Adevarul e ca, de la o varsta incolo, incepem sa ne tragem indarat; scurtandu-se, timpul vietilor noastre cere sa fie imbo­gatit cu viata celor care ne-au precedat. Sau poate, pentru ca in curand nu vei mai fi, te intorci spre cei care nu mai sunt? Fapt e ca incepi sa-ti dezgropi parintii, sa-ti fortezi memoria pentru a scoate la suprafata pana si lucrurile cele mai marunte pe care le-ai trait cu ei. Viata ta nu-ti mai ajunge. Treci apoi dincolo de ei. Iti cauti bunicii si regreti ca, ignorand nevoia aceasta care avea sa vina, n-ai stiut sa-ti descosi parintii despre parintii lor. Nefacand-o, ai senzatia ca ai pierdut definitiv posibila prelungire a vietii tale in trecut. Socotita in «timpul generatiilor», viata ta este mai scurta. Ai ratat linia dreapta care conducea catre secretul fiintei tale. N-ai sa afli niciodata care dintre stramosi si-a turnat viitorul in tine."
Gabriel Liiceanu

GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanti autori de „literatura personala” din Romania de azi. In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. Jurnalul de la Paltinis (1983), a carui tema centrala este raportul maestru-discipol si importanta culturii intr-o epoca totalitara, a fost un adevarat bestseller al anilor ’80: producea cozi la librarii, se vindea „pe sub mana“, se imprumuta numai prietenilor de incredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (intre timp tradus in mai multe limbi) s-a nascut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneste voci intelectuale de mare forta. Urmeaza, in alta formula, dar, in fond, tot in nota jurnalului, Declaratie de iubire (2001), exercitii de admiratie si de atasament intelectual, etic si, nu in ultimul rand, uman, fata de personalitati importante ale culturii noastre. Usa interzisa (2002) este una dintre cartile favorite ale publicului din ultimii ani si o revenire la notatia diaristica. Cu Scrisori catre fiul meu, Gabriel Liiceanu se lasa din nou atras de simplitatea si directetea genului epistolar. Termenul „scrisoare“ trebuie luat totusi in sensul larg al cuvantului: e vorba de confesiuni cu adresa sau, mai bine zis, cu destinatar cunoscut: una dintre cele mai vii forme ale subiectivismului controlat.
In paralel cu volumele in care autorul construieste ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotista, Gabriel Liiceanu a publicat o serie de carti eseistice, filozofice si de implicare in „viata cetatii“, cele mai recente fiind Despre minciuna (2006), Despre ura (2007) si Despre seductie (2007).