Mihail Kogalniceanu un arhitect al Romaniei moderne

- Cadrul formativ;
- "Cine sint moldovalahii";
- Febra regenerarii;
- Demersuri culturale si stiintifice;
- Revolutia de la 1848 si "dorintele partidei nationale";
- In lupta pentru unire;
- "Dezvoltare si intarirea nationalitatii romane";
- "Sintem o natiune libera si independenta";
- "Pregatiti veacul viitor!"

Istoric si indrumator cultural, teoretician al curentului national din jurul Daciei literare si Propasirii, ideolog al revolutiei pasoptiste si unul dintre principalii fauritori ai Unirii Principatelor, prim-ministru sub domnia reformatoare a lui Cuza, militant indefectibil pentru ridicarea poporului din saracie si umilinta, ministru de externe in anii razboiului de independenta, Mihail Kogalniceanu acopera, prin activitatea sa multipla si fecunda, peste o jumatate din secolul al carui fiu se declara.

Daca exista, in adevar, epoci privilegiate, in sensul ca sint purtatoare de largi semnificatii istorice, se poate vorbi, desigur, cu egala indreptatire, si de privilegiul unor protagonisti de a rasfringe mai fidel acele semnificatii. Personificate, semnificatiile devin astfel mai inteligibile, sporind sansa istoriografiei de a sesiza resorturile intime ale epocii, trama ei ideatica si emotionala, dincolo de care se profileaza, anevoie definisabila, concurenta factorilor obiectivi. Biografia devine astfel o metoda, una menita a inlesni sondaje dintre cele mai fructuoase in epoca.

Epoca Unirii Principatelor, ale carei obsesii se prelungesc, dincolo de cucerirea independentei, pina la desavirsirea unitatii de stat si chiar mai tirziu, a avut destui protagonisti de seama, in fruntea carora se recunoaste, simbolica, personalitatea lui Al. I. Cuza. Aplecindu-se peste mormintul proaspat de la Ruginoasa, M. Kogalniceanu insusi ii proclama intiietatea: Cuza semnifica Unirea si efortul constructiv al unei natiuni ce-si cauta, febril, locul in concertul lumii.

Kogalniceanu rezuma la fel de bine si chiar intr-un cadru sensibil extins epoca in ceea ce a avut ea mai nobil ca aspiratie si mai indestructibil ca ideal. Evocindu-l radiofonic, in 1935, Octavian Goga descifra in biografia militantului o lectie de pedagogie civica mereu noua, mereu incitanta. "Privit in diversele ipoteze, de indrumator cultural sau istoric, de om politic cumpanind trebile sau urmarind itele echilibrului international, cu cit il apropii mai mult, din orice parte, la orice punct al vietii sale, el cistiga in fata celui mai exigent analist. Pe seama unei judecati normale, deprinsa sa puie la cintar oameni, stari si lucruri, cu gindul de a deslusi limpede liniile mari ale trecutului unui popor, Kogalniceanu apare cu o semnificatie cu totul aparte.