Viata noastra. Posteritatea lui

Descriere

Format 1/16 (54x84)
Recent, lui Yasser Arafat i s-a cerut sa spuna ce il facea pe Yitzhak sa fie unic. , a raspuns acesta. . Yitzhak s-a considerat el insusi un om norocos, daca nu cumva chiar fericit. Rareori isi ingaduia luxul fericirii. Intotdeauna intervenea ceva care sa-l retina de la asemenea sentimente, chiar si la victoria din Razboiul de Sase Zile, niciodata in timpul procesului de pace sau cind a iesit victorios in a doua sa candidatura de prim-ministru. Nu-l preocupa sa savureze maretia momentului. Era prea realist. Intotdeauna era o munca de facut, treburi neterminate pe agenda, ziua de miine care il astepta.

Ceea ce l-a facut fericit, totusi, a fost recunoasterea ca istoria ii harazise mai mult decit o a doua sansa: sansa de a unifica Ierusalimul in 1967, dupa ce-l lasase divizat in 1948. Apoi, sansa de a asigura viitorul natiunii pe care luptase din greu sa o infiinteze. A doua candidatura ca prim-ministru a constituit ocazia de a schimba prioritatile tarii; dupa trei ani si jumatate a realizat mult din ceea ce promisese, dublind bugetul pentru educatie, marind de patru ori investitiile straine, efectuind reforma sanitara, reducind somajul la jumatate, absorbind sute de mii de imigranti evrei, supraveghind o intreaga retea a Israelului, reconstruind sistemul electric, modernizind sistemul de telecomunicatii si lansind programul de cercetare tehnica, acele incubatoare de tehnologie care urmeaza sa revolutioneze industria israeliana. Dar, mai presus de toate, istoria l-a binecuvintat cu sansa de a-si conduce tara intr-o epoca a pacii. S-a dovedit a fi el insusi un luptator pentru pace si nu doar un simplu combatant.

Lucrurile au ramas neterminate dupa moartea sa. Ierusalimul, Siria, volatila si inca fragila pace, ca sa nu mai vorbim de frictiunile din interiorul tarii, de fortele violente care i-au dorit moartea - toate acestea si inca multe altele reclama mintea lui clara, mina ferma si sufletul sau cinstit. E greu pentru mine sa vad ca tocmai aceste calitati fericite au fost, in parte, cauza mortii lui, ca si cum ar fi fost vorba de o imperfectiune tragica a unui erou legendar. Yitzhak era prea hotarit sa le faca pe toate singur. Chiar daca simtea altceva in sinea sa, aceasta e fateta pe care o arata el familiei, suporterilor si detractorilor din guvern si din popor. Am fost vinovati ca l-am crezut si am avut incredere in asigurarile lui ca situatia se afla sub control.