Maine in batalie sa te gandesti la mine

Descriere

Numele lui Javier Marías este una dintre cele mai seriose referinţe din literatura spaniolă contemporană. Nu numai că a fost copleşit de o mulţime de premii literare respectabile, acordate de juriile literare spaniole sau europene, dar cariera lui de scriitor l-a legitimat să înfiinţeze la rândul lui un premiu, care i-a onorat, printre alţii, pe J.M. Coetzee, Ray Bradbury sau Umberto Eco.

Marías este şi unul dintre marii traducători din Spania. Shakespeare, Vladimir Nabokov, William Faulkner, Joseph Conrad sau Henry James sunt, mulţumită lui, publicaţi în limba lui Cervantes. Mai mult, în 1979, pentru traducerea romanului Tristram Shandy de Lawrence Sterne, a primit premiul naţional al Spaniei, iar din 1983 a predat la Oxford practica traducerii şi literatură spaniolă.

Scriitorul este fiul filozofului Julián Marías, profesor renumit, persecutat în timpul regimului lui Franco şi forţat să se exileze în SUA. La 17 ani, Javier Marías scria primul roman, Los dominios del lobo, după ce fugise la Paris. Se lansa astfel într-o fructuoasă carieră de romancier în care criticii au găsit ba gustul pentru digresiune, amintind de Proust, ba amprenta discretă a lui Henry James.

Romanul Oxfordului (Todas las almas, 1989), publicat deja în colecţia Cotidianul Literatura, Inima atât de albă, (Corazón tan blanco, 1992), trilogia Chipul tău mâine şi Mâine în bătălie să te gândeşti la mine sunt cele mai ambiţioase romane ale lui Marías, iar primul dintre ele l-a făcut chiar rege. Impresionat de Romanul Oxfordului, regele Redondei, o insuliţă din Caraibe, i-a cedat lui Javier Marías tronul, iar acesta a înfiinţat un premiu literar şi o editură care poartă numele insulei.

Ca multe dintre romanele sale, Mâine în bătălie să te gândeşti la mine (1994) este o poveste despre decodarea semnelor care protejează până la sfârşit un secret. Aici e vorba despre un bărbat căruia iubita îi moare subit în braţe, chiar în momentul în care se pregăteau pentru o noapte de dragoste. Marta era însă căsătorită, avea un băieţel şi o familie, şi nici unul dintre ei nu poate să accepte acest sfârşit, în care prea multe lucruri nu se potrivesc. Victor, ultimul care a ţinut-o în braţe vie, nu poate nici el să ducă singur povara acestei legături.

Alina Purcaru