Dublu limbaj

Descriere

William Golding (1911-1993), poate mai celebru pentru romanul împăratul muştelor (1954) decât pentru Premiul Nobel pentru Literatură, pe care l-a primit în 1983, face parte din clubul restrâns al scriitorilor interesaţi şi de ştiinţă, şi de literatură. Chiar dacă de mic a prins drag de scris, William Golding a studiat la Oxford ştiinţele naturii, e drept că în paralel cu literatura engleză.

A publicat prima carte în 1934, un volum de poeme, dar, în scurt timp, izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial l-a rupt de scris şi l-a trimis pe front: a făcut parte din Marina Britanică, a participat la debarcarea din Normandia şi a luat parte la scufundarea celui mai mare crucişător german, nava Otto von Bismarck. Războiul l-a făcut să vadă umanitatea în tot ce are mai primar şi agresiv, iar cartea în care se arată că omul nu este fundamental bun, ci dimpotrivă, rămâne capodopera împăratul muştelor. Roman parabolic despre fondul primar de agresivitate şi bestialitate, care iese la suprafaţă în circumstanţe limită, împăratul muştelor spune povestea unui grup de puşti, care, aruncaţi pe o insulă pustie, reproduc exact raporturile de forţe din lumea adulţilor, fiind capabili de cruzimi extreme. Deşi cel mai cunoscut între operele complete ale britanicului, împăratul muştelor, romanul de debut, este flancat de alte unsprezece romane, de două volume de eseuri, piese de teatru şi poeme.

Double Tongue este ultimul roman al lui William Golding, rămas nefinisat după moartea scriitorului. Povestea se învârte în jurul Ariekăi, una dintre ultimele preotese rămase fidele cultului lui Apollo. Suntem transportaţi în vremuri tulburi, de schimbări şi declin, în epoca în care dominaţia romană începea să muşte din moştenirea Greciei. Fiica neiubită a unui om cu stare, Arieka îşi găseşte un rost lângă templu, salvându-se în acest fel de indiferenţa familiei şi de corul celor care nu dau doi bani pe ea. Golding, vechi iubitor al vechii Grecii, lasă aici întâietate unei voci feminine, care va spune o complicată şi nuanţată poveste despre credinţă, despre crepusculul unei lumi, dar şi despre intimitatea ca refugiu aspru, care se cere construit prin alegere personală şi curaj.

Alina Purcaru