Drumul Golgotei - memorii din timpul detentiei politice

Descriere

Să fi fost doar spectator dintr-un colţ al camerei, fără ca cineva să ştie de tine şi ar fi fost greu să rezişti un timp mai îndelungat la atâtea scene de groază. Dar a face parte din rândul făptuitorilor acestor lucruri ce te înfiorau şi a trebui să te comporţi mereu, în orice clipă, în aşa fel încât să pari că eşti alături de ei, cu toată convingerea, că nu ai nici o reţinere, şi în acelaşi timp să nu laşi să se stingă fărâma de lumină din conştiinţă şi să-ţi păstrezi sufletul neîntinat de marea pată a săvârşirii unor astfel de fapte contra fratelui tău... Simţeam că nu mai rezist, că mă voi prăbuşi pierzându-mi controlul asupra mea, pierzându-mi mintea. Şi în acest cuptor de iad singura şi ultima nădejde era în ocrotirea Cerului. Mă rugam mereu, cu deznădejde. Şi Dumnezeu nu m-a lăsat. Când tensiunea din jur era mai puternică, iar eu eram ajuns la limita forţelor lăuntrice, intervenea ceva neprevăzut, atmosfera se mai relaxa şi mai puteam respira, puteam să mă mai refac.

(Gânduri ale părintelui Gheorghe Opriş în timpul reeducării de la Piteşti)