Literatura traumei

Descriere

Lucrarea tanarului cercetator are in vedere chestiuni legate de razboi, totalitarism si dilemele intelectualilor europeni in anii '40, incercand o radiografie. Premisa de la care porneste este ca deceniul 5 isi are propriul discurs, ale carui topoi sunt cu atat mai vizibili, cu cat e vorba de o perioada de rascruce in istoria europeana a secolului XX, iar trecerea de la lumea veche la noua societate postbelica se face in mod dramatic, furnizand pentru literatura un subiect de tragedie deja trasata in liniile ei esentiale. Romancierul, filosoful, moralistul, dramaturgul, sociologul sau pictorul pot deveni scribi, ramanand la pura observatie a realitatilor traumatizante din jur, adoptand cel mai simplu, mai direct si mai autentic mod de a scrie: jurnalul si reflectia subiectiva. In vremuri de restriste, straturile de codificare implicate in scriitura se reduc. Genurile se topesc intr-unul singur, cel al improvizatiei si al provizoriului. Nu se mai pot construi sisteme vaste de gandire, dupa cum nu se mai poate fictiviza atat de usor, realitatea fiind deja patrunsa de o aura de fictiune.