Jucatorii de pe Titan

     

Ce-ar fi să joci un joc de Monopoly cu mize reale, cartiere și orașe de pe Pământ puse în joc, să-ți pierzi soția la joc iar alta să-i ia locul pentru că acest joc se poate juca doar în perechi? Și scopul jocului este să ai Noroc, în urma căruia să apară un copil care să fie începutul repopulării Pământului, rata natalității fiind controlată de creaturi extraterestre de pe Titan. Să nu uităm, te duci să te întâlnești în fiecare seară pentru joc cu un automobil vorbitor cu personalitate proprie. Pete Garden trăiește în această lume nebună și este un Posesor, ceea ce înseamnă că poate să joace Jocul, în speranța că o să obțină un dram de Noroc. Este un personaj simplu, maniaco-depresiv cu tendințe sinucigașe pe care îl întâlnim prima oară după ce a pierdut cea mai importantă proprietate a sa, precum și soția. Pentru a obține o soție nouă, trebuie să dea un trei la zar. De aici lucrurile se precipită și nu mai ști în cine să ai încredere, chiar și personajul principal e suspect, având frecvente pierderi de memorie. Apar crime, polițiști extratereștri, prieteni vechi, incursiuni în mințile personajelor debusolate, telepați, precogi, trădări, călătorii interplanetare și jocul final care va decide soarta Pământului. Toate astea în nici 300 de pagini care vor trebui citite cu o atenție de detectiv. Povestea a reușit să mă provoace să o citesc până la capăt, deși câteodată am avut probleme în a reține personajele care au fost prezentate doar în două rânduri. De asemenea, caracterizarea lor lasă de dorit, dialogurile scurte se citesc repede dar nu au nuanțe specifice diferitelor personajelor. La un moment dat, am renunțat să-mi pese de vreun personaj și am citit doar din curiozitate să aflu care este criminalul, care este trădătorul și câte victime vor mai fi. Recomand romanul dacă vreți să citiți ceva rapid, specific P.K.Dick, cu întorsături de situație peste întorsături de situație și situații în care te întrebi ce e real și ce nu.