Crima Lordului Savile (crime scene 14)

     

Câți dintre voi l-ați citit pe Oscar Wilde? V-a plăcut? Mie cu siguranță mi-a plăcut. ” Lumea e o scenă, dar piesa are o distribuție superioară. “ Cartea conține puțin umor negru, nu este foarte întinsă și cel mai important, place… Probabil că într-adevăr Wilde vedea lumea ca o scenă, nimic nu e imposibil. Pentru el, părerea mea, importante erau personajele. Lordului Arthur Saville i se prezice că va ucide pe cineva, iar el ce face? Încearcă să făptuiască o crima, mai mult pentru a scăpa de blestemul previziunii. Hilare sunt modalitățile pentru care optează, vrea ca totul să pară pură întâmplare…însă reușește el să îți atingă scopul? Citiți și veți afla! ” Se găsește întotdeauna un război în care să mori, o cauză pentru care să te jertfești și, cum viața nu-i aducea nicio bucurie, nici moartea nu-l înspăimânta. “ Se pare că până la urmă destinul decide ce e mai bun, sau nu, pentru noi. Iar viața este imprevizibilă… ” Oare nu suntem decât niște piese de șah, mutate de o putere nevăzută, niște vase modelate de olar după cum îl taie capul?“ Eu nu sunt de părere în totalitate că suntem niște piese de șah, sau dacă suntem, atunci mutările tot noi le facem. ” Actorii sunt așa de norocoși! Pot alege dacă vor apărea într-o tragedie sau o comedie, dacă vor suferi sau în vor înveseli pe oameni, dacă vor râde sau vor vărsa lacrimi. “ În definitiv, viața este o scenă, noi suntem actorii, rămîne doar să jucăm cum trebuie. Mi-a plăcut. Complimente, domnule Wilde!