ALTETA SA CITITOARE

O cartulie simpatica, pe care o ochisem de mult si pe care, in sfarsit, am avut ocazia sa o citesc. Mi-a inseninat o zi ploioasa de decembrie. Pacat ca nu a avut mai multe pagini, asa rezolvam cu toate zilele mohorate de iarna. Alan Bennett se remarca in tot ceea ce face prin umorul sau britanic, iar Alteta sa cititoare nu face exceptie. Lectura poate provoca dependenta. Noi stim acest lucru foarte bine, dar pentru cei inca sceptici, autorul vine cu un exemplu imbatabil: the Uncommon Reader - insasi Majestatea Sa, Regina Marii Britanii. Desi descopera destul de tarziu si pur intamplator placerile lecturii, Regina citeste cu aviditate, pentru a recupera timpul pierdut. De la Ivy Compton-Burnett la Thomas Hardy, Marcel Proust si Samuel Beckett, Alteta sa cititoare este familiarizata cu scrierile tuturor acestora (mai putin cu operele lui Jane Austen, pe care refuza in mod repetat sa le citeasca), spre disperarea celor de la Curtea Regala, care nu stiu cum sa ii ascunda cartile mai repede. Cand Regina incepe sa isi indeplineasca datoriile doar din inertie, fara tragere de inima, sa puna intrebari incomode in timpul intrunirilor politice (intrebari legate de preferintele literare ale ministrilor) sau sa faca schimb de carti cu supusii sai, e clar ca lucrurile au luat-o razna si ca o interventie este necesara. Dar cum de la cititor la scriitor nu e cale lunga, cei de la Curtea Regala ajung sa inteleaga ca pasiunea pentru lectura a Reginei este cea mai mica dintre problemele lor. Relaxanta carte, merita sa va gasiti cateva minute libere pentru ea. o singura obiectie am: as fi preferat ca titlul sa fie "Alteta sa, cititoarea". Pentru ca ni se potriveste, nu-i asa?