Radha si Krisna

Descriere

Chandidas, întemeietorul literaturii vaişnave în Bengal, prezintă, sub forma unui roman de dragoste de mare frumuseţe, mitul cuplului divin Krişna şi Radha care stă la baza celui mai răspândit cult religios din India şi care a exercitat, timp de secole, influenţe deosebite asupra filosofiei, esteticii, literaturii, artelor plastice, muzicii şi coregrafiei indiene, culte şi populare. Având un caracter alegoric, poemul se adresează deopotrivă celor interesaţi, din motive ştiinţifice ori culturale, de aspectele menţionate mai sus ale spiritualităţii indiene precum şi amatorilor de literatură laică, beletristică.

Poemul reprezintă capodopera lui Chandidas. Reluând un motiv mitologic indian frecvent întâlnit în folclor - dragostea dintre divinul Krişna şi păstoriţa Radha - şi în literatura cultă, povestea dintre Radha şi Krişna a circulat mai întâi oral în toate limbile indiene, inclusiv sanscrită. Pornind de la legenda aceasta, Chandidas a realizat una dintre cele mai frumoase şi mai sensibile creaţii artistice din literatura bengali.
Traducerea a fost realizată după un număr de poezii selecţionate din mai multe ediţii antologice publicate în limba bengali în India şi în Bangladesh. Volumul cuprinde textul poeziilor traduse în proză, un minim număr de note, pentru a explica termenii specifici indieni şi un amplu studiu introductiv despre Chandidas viaţa divinului Krişna, istoricitatea lui Krişna, contopirea lui Vişnu, momentul apariţiei Radhei în conştiinţa indiană, literatura vaişnava, filosofia vişnuită, codul estetic al literaturii vaişnava, Vişnu-Krişna în sculptură, Radha şi Krişna în pictură.


"în viziunea lui Chandidas, iubirea-i lumea. Chandidas este în acelaşi timp profund şi frapant. Iubirea cântată de el reprezintă sentimentul etern al omului."
Rabindranath Tagore

"Mesajul lui Chandidas este simplu, profund şi frumos. Ochii înlăcrimaţi ai eroinei sale, Radha, zămislesc visul iubirii divine în sufletul cititorului. ['] Limbajul lui Chandidas este lipsit de orice podoabe. Tocmai de aceea sentimentele se exprimă atât de spontan şi impresionează pe orice cititor sensibil."
D.C. Sen

"Dorul şi durerea dragostei constituie două trăsături importante ale poeziei lui Chandidas; fiind motive universale, ele cuceresc orice suflet îndrăgostit din orice epocă şi de pe orice meleaguri. Spre deosebire de alţi poeţi contemporani cu el, Chandidas nu se străduieşte să creeze artă. El nu forţează nici o notă. Spontaneitatea versurilor le dăruieşte puterea de a pătrunde în adâncul sufletului uman. O frază neterminată a Radhei este capabilă să trezească ecoul puternic în inimile miilor de cititori."
A.K. Banerji

fragment
Zorile inimii


într-o zi Hari(1), fiul lui Nanda, stând la umbra unui copac cu toti prietenii sãi si pãzindu-si cireada, spuse, dupã un rãstimp de tãcere, cu privirea îndreptatã spre prietenul sãu Subal (2) :

- Ci spune-mi, prietene, ce sa ma fac? De ce inima mea e asa de înflacarata? Nu mai pot rabda. Cunosti oare raul care-mi macina fiinta? Apleaca-ti urechea la vorbele mele, desluseste framântarea ce ma stapâneste.
- Inima ta sufera, îi raspunse Subal. Ce as putea sa-ti spun mai mult? O minunata vedenie s-a înfatisat mirarii ochilor tai.
- Prietene, asculta-ma cu luare aminte: voi cauta a-ti spune pe înteles ce se petrece în inima mea; ceea ce vazui facu sa se nasca în mine o framântare atât de vie, încât fu urmata pe data de un soi de turburare pâcloasa, arzându-mi inima ca o flacara. Arata-mi leacul. Fiinta mea e prada unui neastâmpar dureros; nici sufletul nici trupul nu mai cunoaste o clipa de ragaz.
Ieri, fara sa bag de seama, Dhaboli, vaca cea alba, luând-o spre padure, pe drumul ce duce la Cetatea lui Brikabhanu (3), se rataci; nemaivazând-o, prinsei a o cauta în multe locuri; una câte una, gasii urmele copitelor ei prin padurea spre cetate: Dhaboli se amestecase printre vacile altora. Ceea ce vazui atunci nu poate fi spus în vorbe si pe masura ce-ti povestesc, inima mea se umple de turburare; asemeni unei umbre o vazui iesind din palatul împaratesc al cetatii. Era însotita de o fata si ducea, sprijinit de sold, un ulcior de aur; nimbul frumusetii ei stralucea asemeni miilor de mii de lune si cât de senina era veselia ce i se revarsa de pe chip. O vazui ca prin vis. Faptura-i ca o pâcla împrastia lumina ce-mi atingea trupul.

O, zeule Jadunatha (4), spune brahmanul Chandidasa (5), va veni clipa când vei putea pricepe ceea ce azi e o taina în ochii tai.

- Ea pleca, plasmuire de aur, lasându-ma cufundat într-o turburare fara nume. Era învesmântata într-un sari albastru, care nu putea sa ascunda frumusetea-i neasemuita, frumusete asemanatoare unui fulger ce-mi rasari înainte prin valurile ce o acopereau. Cum s-o înfatisez? Privirile ei fara astâmpar nu cunosteau odihna. Purta podoabe mândre si felurite; o suta de mii de albine alergau dupa mireasma trupului ei. Când porni, aflai ca mersul ei domol era asemeni lunecarii lebedei salbatice. Cu deplina limpezime a mintii spun ca ochii mei n-au mai vazut o faptura asa de minunata; clinchetul cercurilor de la gleznele ei, scotând sunetul celei de-a cincea note muzicale (6) , era dulce ca mierea. Trecând pe drum nepasatoare, se legana, se legana. îi puteai cuprinde cu mâinile mijlocul subtire ca al leoaicei, cum cuprinzi gâtul unei amfore. Iata dulcea faptura pe care o zarira ochii mei; când râdea, pleoapele ei picurau sute de boabe de nectar.

Astfel se înfatisa printesa ochilor zeului Krisna, dupa spusa brahmanului Chandidasa.

Note
1 Cel care înlatura toate suferintele, apelativ al lui Krisna. Mitologia indiana foloseste un mare numar de porecle si epitete pentru personajele importante.
2 Numele înseamna "puterea benefica".
3 Tatal Radhei.
4 Stapânul neamului Jadu.
5 în literatura medievala indiana se obisnuia ca poetul sa-si spuna numele în ultimul distih.
6 Cea mai placuta nota folosita în muzica indiana; imita tipatul cucului.