Si noi am fost acolo... la portile Cerului sau Slujitori ai Sfintelor Altare din vechile judete Olt si Romanati, in cele doua razboaie mondiale

Descriere

Eroi ai Patriei şi ai Bisericii străbune
- Precuvântare -

"Dacă vreun soldat cade în marş [...]
cei dintâi care trebuie să alerge în ajutorul lui sunt medicul şi preotul"
în aceste puţine cuvinte se poate contura rolul preotului din tranşeele războaielor ― mângâierea celor răniţi sau muribunzi cu „doctoria” cea duhovnicească a sufletului. Astfel, preotul şi medicul sunt cele dintâi persoane care trebuie să alerge la căpătâiul celor căzuţi, pentru a le alina suferinţa, căci în momentele cele mai dificile se cuvine preotului să fie alături de cei aflaţi în nevoi.
Cartea părintelui Mihai Vînătoru de la Parohia Radomireşti ne oferă spre lectură însemnări preţioase, meticulos adunate, care reproduc, precum nişte culori, tabloul patriei noastre străbune înroşit prin jertfa înaintaşilor noştri care şi-au vărsat sângele pentru apărarea ei. Şi, în acest tablou, niciun detaliu nu este ascuns sub vreun con de umbră, ci iese la lumină prin osteneala sa. Sunt astfel evocate chipuri de părinţi şi slujitori ai sfintelor altare care au însoţit armata în cele mai cumplite războaie, mângâind şi alinând răniţii din tranşee, potrivit cuvântului care zice că "după luptă, cea dintâi grijă a preotului e căutarea şi mângâierea răniţilor", pentru că preotul este mai mult decât un doctor, e un părinte.
Autorul evocă, în prima parte a cărţii, chipurile preoţilor-eroi Ştefan Ionescu Cazacu şi Constantin N. Păunescu din comuna Radomireşti, precum şi chipul preotului Grigorie Enăchescu din Drăgăneşti, care au fost alături de soldaţi pe front şi care s-au remarcat prin curajul şi bărbăţia lor duhovnicească. Alături de aceştia, se regăsesc şi numele altor preoţi militari din tot cuprinsul vechilor judeţe Olt şi Romanaţi, care au luptat în timpul celor două războaie mondiale. Sunt incluse apoi scrisori de pe front şi sunt prezentate monumentele închinate eroilor din comună. Acestora le urmează interviurile realizate cu bătrânii veterani de război din aceeaşi comună, însemnătatea alegerii şi înmormântării Eroului Necunoscut şi un capitol dedicat serviciului religios în Armata Română azi.
Considerăm că acest demers constituie o mare realizare pentru părintele Mihai Vînătoru şi pentru urmaşii eroilor comunei Radomireşti, fiindcă eroii se pot cinsti prin coroane de flori ce se ofilesc, dar nu rămân nemuritori decât prin scrieri ale faptelor lor, pilde sfinte pentru memoria urmaşilor. Prin jertfa lor, ei şi-au scris numele pe monumentele de piatră, dar şi în ecteniile slujbelor Bisericii noastre şi, mai ales, în ceruri. Ei sunt, aşadar, deopotrivă eroi ai Patriei şi ai Bisericii noastre străbune.

† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

CUVâNT îNAINTE

Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, cei ce v’au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârşire luând seama, urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos este Acelaşi, ieri şi azi şi în veci.
Sf. Ap. Pavel. Ep. către Evrei.
Cap. 13 vers.7-8.

Este îndemnul Sfântului Apostol Pavel, căutând prin acesta să ne facă să ţinem aprinsă făclia recunoştinţei faţă de înaintaşii noştri şi să le urmăm bunul exemplu. Cu siguranţă aceste sfinte cuvinte şi-au găsit loc şi în sufletele celor ce au pus pieptul la hotarele ţării scriind cu sîngele lor: „Pe aici nu se trece!”
Unii, au udat cu el pământul întinselor câmpii ruse, apoi s-au întors acasă să-şi crească copiii, alţii, îngenunchind cu demnitate în faţa morţii, şi-au lipit urechea de brazda pământului ca să-i asculte şoapta veşniciei din adâncurile lui.
Indiferent că au fost oameni şcoliţi sau nu, ofiţeri sau simpli soldaţi, că au fost aleşi de Dumnezeu sau muritori de rând, ei au urmat exemplul înaintaşilor de la Posada şi de la Rovine, de la Podul înalt sau de la Şelimbăr, de la Plevna sau Griviţa. Pentru ei binele general a fost mai presus decât binele personal iar propria imagine n-au acceptat să le fie terfelită cu atâta uşurinţă.
Şi peste toate acestea au avut poate şi o dorinţă personală care uneori s-a împlinit alteori nu:

De fotografii s-aveţi grijă – ne spune unul din eroii satului nostru –,
ca o ultimă dorinţă, una s-o faceţi tablou,
Dacă Bunul Dumnezeu va zice să fiu erou
(Cântăreţ bisericesc Serg. Maj. Marin Scarlat)

Impresionat de sacrificiile acestui popor de-a lungul zbuciumatei sale istorii dar şi captivat de poveştile de front pe care adesea le-am auzit de la cei bătrâni cu care am contact aproape zilnic, graţie misiunii mele de păstor de suflete, mi-am propus să aştern în paginile unei cărţi povestiri, întâmplări de front, culese cu mare migală de la cei câţiva veterani de război ai comunei noastre care mai sunt în viaţă. Sincer regret că nu am început acest proiect mai demult când încă erau mai mulţi. Sunt acum pe ultima sută de metri pentru că numărul lor scade de la o zi la alta.
Iniţial am vrut să scot un album de front cu fotografiile lor care să rămână peste timp spre aducere aminte. Ulterior m-am gîndit să adun şi scrisori de pe front şi să le public pentru că ele sunt deosebit de sentimentale. Din ele răzbate dragostea de viaţă, de familie, de soţie, de copii şi de satul natal de care erau legaţi sufleteşte acei tineri care de altfel nici nu plecaseră de prea multe ori din sat, decât poate în armată şi pe la târgurile de la oraşele din apropiere. Sunt interesante şi pentru că ele apar şi ca surse de îmbărbătare pentru cei de acasă. Culmea este că uneori, tocmai cei de pe front, îi îmbărbătează pe cei de acasă în loc să fie invers.
Şi ca să fie cât mai bine fundamentată lucrarea mea, am mers pe la fiecare din cei în cauză şi am realizat câte un mic interviu pe tema războiului. Nu am şi niciodată nu voi avea pretenţia că prezenta lucrare este perfectă şi că ea epuizează subiectul chiar la nivel local, pentru că oricând ea poate fi îmbunătăţită cu date noi. Eu numai am deschis acest drum pe care acum fac primii paşi şi care rămâne deschis pentru iubitorii de istorie locală. Lucrarea este structurată în patru capitole la care am adăugat ca al cincilea capitol pentru ştiinţa tuturor „însemnătatea alegerei şi înmormântărei Eroului Necunoscut” aşa cum am găsit-o într-o broşură veche, dezmembrată, fără foaia de titlu. Ultima parte a lucrării încearcă să surprindă Serviciul religios în Armata Română astăzi, în judeţul Olt.

• SLUJITORI AI SFINTELOR ALTARE, PREOŢI MILITARI
Viaţa şi activitatea celor doi preoţi, eroi ai comunei noastre: Pr. Ştefan Ionescu Cazacu – de la parohia (Poiana) Călineşti Pr. Constantin N. Păunescu – de la parohia Crăciuneii de Jos, actualmente satul Radomireşti.
Pr. Grigore Enăchescu – parohia Drăgăneşti de Sus.
Alţi preoţi militari din judeţele Olt şi Romanaţi
• SCRISORI DE PE FRONT
• MONUMENTE ALE EROILOR DIN COMUNĂ
• INTERVIURI CU VETERANII DE RĂZBOI.
• îNSEMNĂTATEA ALEGEREI ŞI îNMORMâNTĂREI EROULUI NECUNOSCUT
• SERVICIUL RELIGIOS îN ARMATA ROMâNĂ- ASTĂZI (JUD. OLT)

Sper ca efortul meu să aducă o rază de recunoştinţă şi o blândă mângâiere pentru sufletele lor greu încercate de-a lungul vieţii. Au fost eroii noştri şi eu sper ca prin aceste modeste rânduri să rămână vii în amintirea noastră şi a urmaşilor, urmaşilor noştri.
Pentru cei morţi – „Presăraţi pe-a lor morminte....”, o floare, o lacrimă şi o sfântă rugăciune.
Pentru cei încă vii – recunoştinţă şi mângâiere pentru sufletele lor obosite de truda anilor adunaţi în cartea vieţii.
Sfânta noastră Biserică n-a rămas nepăsătoare la durerea fraţilor căzuţi pe câmpul de luptă sau la durerea celor rămaşi acasă. în multe feluri, prin serviciile sale filantropice, i-a ajutat pe cei în nevoi. Nu de puţine ori, preoţii rămaşi în parohii au realizat colecte pentru front, din puţinul celor rămaşi acasă. Mai mult, pe cei căzuţi la datorie, îi pomenim totdeauna în cadrul Sfântei Liturghii, la Sfintele Daruri :

„Pe ostaşii români căzuţi pe toate câmpurile de luptă – să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa”.

în Sfânta zi a înălţării Domnului la Cer, de asemenea se oficiază slujbe pentru pomenirea celor morţi pe front în toată ţara. Tot atunci copiii de la şcoli depun flori la monumentele eroilor, iar acolo unde sunt cimitire ale eroilor se fac şi pomeniri la morminte.
Prin titlul lucrării „ŞI NOI AM FOST ACOLO... LA PORŢILE CERULUI sau SLUJITORI AI SFINTELOR ALTARE DIN VECHILE JUDEŢE OLT ŞI ROMANAŢI, îN CELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE” am vrut să aduc recunoştinţă preoţilor militari din zona noastră şi fiilor lor sufleteşti, enoriaşi de rând, ce au sfidat moartea deopotrivă şi au bătut la Porţile Cerului. Pe unii Cerul i-a primit, pe alţii i-a mai păsuit să spună mai departe povestea lor de front.

AUTORUL