Jan Karski

     

Jan Karski – o relatare emotionanta Trec aproape in fiecare zi pe langa monumental ridicat in amintirea celor 7.000 de copii, femeisi barbati evrei deportati din judetul in care locuiesc, schingiuiti si ucisi in crematoriile Birkenau – Auschwitz sau in lagare similare, motiv pentru care vazand oferta NEMIRA mi-am cumparat online cartea JAN KARSKI. Pentru ca m-a facut curioasa si mai ales fiindca vroiam sa vad daca povestea pe care eu o stiu este macar asemanatoare cu ceea ce scrie in carte am pus deoparte volumele mele preferate din categoria Suspans pentru a-i da intaietate lui JAN KARSKI sa-mi expuna faptele la care a fost martor. Recunosc, nu as fi vrut sa fiu in pielea lui, acum dupa ce am citit experientele prin care a trecut, dar se pare ca unii sunt curajosi si mai ales gata de sacrificiu. Volumul este impartit in trei capitole. Cuvintele pe care le rosteste Jan Karski in primul capitol provin din convorbirea sa cu Claude Lanzmann, din filmul documentar Shoah. Camera de filmat este atintita asupra unui barbat, dar acesta izbucneste intr-un hohot de plans ascunzandu-si fata apoi se ridica brusc si iese din campul vizual. Nu dupa mult timp revine iar pe ecran apare numele lui: “JAN KARSKI (SUA)”. Declarand cu gura umeda si ochii albastri scaldati in lacrimi“Sunt gata”, apoi incepe sa vorbeasca la timpul trecut ori la perfect simplu despre cum in 1942 a hotarat sa-si reia misiunea de agent intre Rezistenta poloneza si guvernul polonez in exil, la Londra. Acum, dupa trezeci si cinci de ani repeta ce i-au spus cei doi lideri evrei. La intrebarea lui Lanzrmann raspunde ca stia despre cea mai mare parte a evreilor din Varsovia care fusesera deja omorati, dar ca nu vazuse nimic. Jan Karski nu recurge doar la vorbirea indirecta, incepe sa reproduca direct unele cuvinte. Nu se mai exprima la timpul trecut, dezvaluie mesajul transmitandu-i-l lui Claude Lanzmann. Vorbind se insufleteste, ridica mana dreapta, tine ochii plecati, uneori ii inchide, se concentreaza. Claude Lanzmann alege sa infatiseze pe ecran simbolul acelei lumi careia i s-a adresat Jan Karski, careia ii vorbeste si ii va vorbi, simbolul insusi al lumii libere, emblema sa: Statuia Libertatii. Vocea lui Jan Karski continua sa rosteasca mesajul cum ca ei si-au adus contributia pentru Umanitate, fiind fiinte umane, doar ca ceea ce i se intampla poporului este fara precedent in Istorie. In momentul in care Jan Karski expune al treilea mesaj, pe ecran apar urmatoarele cuvinte: “AUSCHWITZ – BIRKENAU”. Rosteste mesajul in timp ce ruleaza imaginile obiectivelor ingramadite la Auschwitz – Birkenau: o gramada de linguri si furculite, incaltari, periute de dinti, gamele, castronase, ghemotoace de par incalcite, care erau situate precum un morman de moloz langa zidurile din piatra. Apoi chipul ii apare din nou pe ecran, cu ochii plecati, cu infatisarea obosita dar distinsa. Intai prezinta cu retinere, apoi frazele lui articuland mai multe cuvinte, descriu privelistea din ghetoul din Varsovia. Strazile erau pline de corpuri dezbracate moarte, oameni care sufereau de foame, altii care vindeau ce aveau – doi biscuiti, trei cepe -, copii care alearga, altii pe langa mamele lor, plansete, oameni cersind, morti. Un infern. Prin acele locuri treceau ofiteri germani cu dispret, descrisi de Karski ca facand parte din Tineretul Hitlerist, dar cu fete placute. Isi aminteste cum oamenii o iau la fuga la vederea lor, panicati, insusi Jan Karski napustindu-se intr-o casa impreuna cu calauza lui. Femeia care l-a adapostit il roaga sa plece, insa Jan Karski si calauza lui se intorc a doua zi pe acelasi drum. Vede agitatie, tensiune, nebunie. Concluziile lui Karski, cele pe care i le relateaza lui Claude Lanzmann erau ca ceea ce el vedea nu era viata, lui i se spunea ca erau fiinte umane dar el le percepea ca nefiind fiinte umane. Cu aceasta aporie se incheie marturia lui Jan Karski. Deosebirea dintre cei vii si cei morti nu ajunge pentru a descrie ce a vazut el. Nu exista cuvinte pentru a descrie acest lucru. Cel de-al doilea capitol este un rezumat al cartii lui Jan Karski – Story of a Secret State (Emery Reeves, New York, 1944). Jan Karski povesteste experienta sa de razboi. Cartea incepe pe 23 august 1939, avand douazeci si cinci pe ani, pe cand se intorcea de la o receptie organizata de ambasada Portugaliei la Varsovia. Cam pe la miezul noptii primeste un ordin de mobilizare pentru a se alatura in decursul a catorva ore regimentului sau care e cantonat la Oswiecim (Auschwitz), in imediata apropiere a frontierei cu Germania. Vagonul lui ramane nevatamat in timp ce multi sunt raniti si altii morti in urma unui atac al aviatiei germane. Sunt nevoiti sa predea armele, unul dintre ei se sinucide, glontul trecand-ui prin creier. Jan Karski rusinat ar dori sa evadeze. Erau prizonierii Armatei Rosii. Isi da seama ca Polonia a fost zdrobita si ca el si camarazii lui vor fi deportati. Isi schimba hainele si ajunge in lagarul nemtesc unde in infernul de acolo se intampla un miracol. In fiecare zi cineva arunca pe deasupra gardului de sarma ghimpata pachete care contin fructe, paine, bani, bucati de slanina. Karski stabileste legatura cu binefacatorul cel misterios si cu un capat de creion ii scrie un mesaj in care cere haine civile ca sa poata evada. Cateva zile mai tarziu, fiind transportati cu trenul, Karski se strecoara printr-o ferestruica mica ce slujea pentru patrunderea luminii in vagon si sare in gol. La doua luni dupa mobilizare, dupa ce trece prin diverse socuri, bombardament, captivitate, schimb de prizonieri, internare in lagare, evadare, ajunge din nou in Varsovia unde cu ajutorul unui prieten isi schimba numele in Witold Kucharski, urmand sa locuiasca in casa unei vaduve de incredere. “Cele vazute in lagarul mortii ma vor urmari intotdeauna, scrie el. Nu pot scapa de ele si amintirea lor imi provoaca greturi.” Insotit de ambasadorul Poloniei la Washington, Karski are o intrevedere cu presedintele Statelor Unite, Franklin D. Roosevelt la Casa Alba pe 28 iulie 1943. Ultima parte este o fictiune care se bazeaza pe anumite elemente din viata lui Jan Karski in care frazele si gandurile lui Karski tin de domeniul imaginatiei. In vremea aceea lui Karski nici un obstacol nu i se putea interpune pentru a-l face sa renunte. Atitudinea lui Roosevelt ii intarea inzecit fortele. Poate ca politicienii aveau motive sa ignore mesajul lui, insa era cu neputinta ca lumea sa ramana indiferenta. In februarie 1943 un anunt a iscat un scandal. Se preciza ca 70 000 de evrei romani din Transnistria puteau fi salvati de la exterminare. Au preferat totusi sa-i lase sa moara decat sa-i salveze. “Evreii nu valoreaza nimic, dar tot costa prea mult.” In ziua cand il intalneste pe Ellie Wiesel a declarat ca este un catolic evreu, apoi au inceput sa vorbeasca despre viata spirituala, despre insingurare si salvare. Mi-a placut in mod deosebit aceasta carte, deoarece este un exemplu pentru fiecare, o lectie care ne invata ce inseamna sacrificiul. Cand era torturat de germani si de rusi Jan Karski a rabdat, cand trebuia sa mearga pe schiuri sau pe bicicleta sau chiar pe jos, cand era in spital, batjocorit, era cu gandul la tara lui, purtand mesajele cu care era insarcinat. Recomand lectura acestui volum, este o carte emotionanta – pentru cei sensibili, pana la lacrimi.