Angelologia

     

Nu numai vampirii si varcolacii sunt la moda ci, se pare, si ingerii. Si cu precadere, ingerii (de)cazuti. Dintre toate titlurile aparute in ultima vreme care au protagonisti inaripati, mi-a atras atentia Angelologia, cartea semnata de Danielle Trussoni. Ce e de apreciat, in primul si in primul rand, la aceasta carte? Faptul ca pastreaza coperta originala, care este una foarte reusita. Apoi, desi este o carte destul de mare (700 de pagini), nu sperie, ba chiar imbie la lectura. Dupa primele pagini, mi-am dat seama ca am facut o alegere buna si ca Angelologia este departe de cartile pentru adolescenti, fiind o carte foarte bine documentata. Subiectele religioase sunt si de aceasta data sursa de inspiratie pentru un roman captivant. Pe cand era doar un copil, Evangeline a fost incredintata de tatal sau pe mainile maicutelor franciscane ale Adoratiei Perpetue. Ajunsa la varsta de 23 de ani, descopera in sanul manastirii St. Rose, unde a crescut, o corespondenta secreta intre Abigail Rockefeller si maicuta Innocenta, datand din 1943, dar care dezgroapa evenimente petrecute cu o mie de ani in urma. Scrisorile o fac pe Evangeline sa isi puna intrebari, ajungand astfel sa descopere adevarul despre trecutul ei si al femeilor din familia ei. Dar acesta nu este singurul lucru pe care il afla: Evangeline este o piesa cheie in conflictul etern dintre angelologi si Nephilimi, rezultatul impreunarii ingerilor cu oameni. Nephilimii sunt pe cat de frumosi, pe atat de monstruosi. Acestia s-au integrat in cercurile inalte ale societatii, ducand o viata lipsita de griji. Doar ca suprematia le este amenintata de existenta unei lire care, ajunsa pe mainile angelologilor, le-ar putea distruge rasa si asa slabita in urma amestecarii sangelui angelic cu cel uman. Danielle Trussoni acorda o mare atentie nu atat personajelor, cat mai ales explicatiilor si datelor istorice. In carte se regasesc nenumarate citate din Biblie si din Cartea lui Enoh, mituri, informatii despre ierarhiile de ingeri si, evident, despre angelologie. Din acest motiv, este posibil ca romanul sa plictiseasca, pe alocuri, pe cei mai putini interesati de acest domeniu. As fi spus despre final ca nu este chiar cel la care ma asteptam si pentru acest lucru, i-as fi acordat un mare plus autoarei. Dar, asa cum ma asteptam, cartea va avea o continuare, asa ca sunt mari sanse ca pana la urma finalul acestei povesti sa fie totusi cel pe care mi l-am imaginat. Si da, imi doresc un final fericit!