Al Pacino in dialog cu Lawrence Grobel

Descriere

Până la 39 de ani, Al Pacino a refuzat să stea de vorbă cu presa. îl speria gândul că orice confesiune duce la confundarea omului cu actorul. Apoi a citit în Playboy un interviu pe care Grobel i-l luase lui Marlon Brando şi s-a arătat dispus să acorde, în sfârşit, unul. Cu condiţia ca intervievatorul să fie Grobel. Şi, odată ce l-a cunoscut, a intrat în rolul de intervievat, asumându-şi personajul Al Pacino.

Cum tot ce face Pacino este excepţional, şi acest prim interviu a fost unul ieşit din comun. A durat mai mult de 25 de ani şi e cuprins în aceste 300 de pagini. între 1979 şi 2005 au înregistrat 400 de ore de conversaţii.

La început, Pacino credea că nu prea are răspunsuri, aşa că nu are de ce să dea interviuri. Iar cu Grobel a învăţat să caute răspunsuri pentru întrebări pe care nu avea curajul să şi le pună singur. Aşa că dialogul nu a fost tot timpul comod. Au existat momente de complicitate, dar şi momente în care s-au simţit agresaţi unul de celălalt.

Şi tocmai din această tensiune s-a născut un dialog dintre cele mai semnificative. Citindu-l, ai impresia nu doar că afli mai multe despre un actor extraordinar, ci că Pacino însuşi se descoperă pe sine, dezvăluindu-se, pe măsură ce răspunde întrebărilor celui care intrase mai întâi la el în casă ca un cvasinecunoscut indiscret.

"Al Pacino în dialog cu Lawrence Grobel are la bază peste 400 de ore de conversaţii înregistrate, care au avut loc între 1979 şi 2005. Lawrence Grobel este „cronicarul” lui Pacino. Din întâlnirea lor a rezultat un dialog fascinant şi profund uman şi, totodată, o descriere a actoriei ce va rămâne clasică." Sunday Express

"în Al Pacino în dialog cu Lawrence Grobel veţi găsi o perspectivă asupra vieţii şi carierei lui Pacino pe care n–o puteţi găsi în nicio altă carte. Dar ce-o face cu adevărat perfectă este faptul că e povestea unei prietenii. A prieteniei noastre. Şi e încurajator să vezi că se poate să-ţi faci prieteni noi când eşti deja om în toată firea." Lawrence Grobel

"Cartea e un fel de autobiografie a lui Pacino. El vorbeşte aici despre copilăria şi adolescenţa lui, despre familie, despre primele roluri şi despre primele slujbe. Când vorbeşte despre cariera lui în teatru, despre rolurile din Naşul, După-amiază de câine sau Serpico, ori în căutarea lui Richard, este evidentă pasiunea lui pentru actorie. Pe scenă, pe ecran şi în carte se văd uşor inteligenţa, talentul şi pasiunea cu care le face pe toate. Interviul lui Grobel oferă portretul unei legende a cinemaului american de sfârşit de secol XX şi început de secol XXI." Jim Collins