Studiul privind impactul asupra mediului a tehnologiilor de vinificatie

Descriere

Suprafaţa mondială totală cultivată cu viţă de vie a înregistrat o scădere vertiginoasă
până în anul 1995, după care s-a stabilizat, cu o uşoară tendinţă de creştere. Din punct de
vedere geografic putem spune că scăderea se datorează în mare măsură reducerii suprafeţelor
în Europa în favoarea creşterii suprafeţelor din Australia, Noua Zeelandă, Republica Sud
Africană, Argentina, Chile, China şi alte noi ţări producătoare de vin.[Cotea D. V, 1985.
Tratat de Oenologie, vol. II. Ed. Ceres Bucureşti].
Contextul internaţional al comerţului cu vin s-a schimbat dramatic în ultimii câţiva ani
şi este probabil să continue să o facă. Confruntat cu o criză accentuată de supraproducţie şi cu
intrarea puternică a ţărilor din lumea nouă, piaţa mondială a vinurilor se clatină foarte
puternic, determină schimbări de ierarhii şi dă dureri de cap tuturor producătorilor, dar în mod
deosebit celor tradiţionali: Franţa, Italia, Spania a căror vinuri sunt puternic erodate de noii
producători atât pe propriile pieţe cât şi pe cele de export.
Noile vinuri din ţări precum Australia, Statele Unite, Africa de Sud şi Chile cunosc o
puternică creştere atât pe pieţele interne cât şi pe pieţele fără tradiţie în consumul vinului,
precum Rusia şi China.[Cotea D. V, 1985. Tratat de Oenologie, vol. II. Ed. Ceres Bucureşti].
Liberalizarea şi globalizarea au inclus o mobilitate mai mare a factorilor de producţie,
de localizare rapidă, de fragmentare şi specializare mai ridicată.
Direcţiile de producere a vinului să reprezinte în suprafaţă viticolă următoarea
pondere:
- vinul de masă de la 70% la 39%, cu 31% mai puţin;
- vinul de masă cu indicaţie geografică de la 20% la 3 1 % ,cu 11% mai mult;
- vinul cu denumire de origine controlată (DOC) de l 10% la 30%, cu 20% mai mult.
� Ponderea în cultură a soiurilor de vin autohtone şi străine în
urma plantărilor noi ce se vor efectua, va trebui să fie la finele anului 2014 pentru:
- soiurile autohtone 50% din care 50% roşii, 45% albe şi 5% aromate;
- soiurile străine 50%, respectiv 50% roşii, 40% albe şi 10% aromate [Cotea D. V,
1985. Tratat de Oenologie, vol. II. Ed. Ceres Bucureşti].
Rezultă deci necesitatea îmbunătăţirii sortimentale a soiurilor existente prin reducerea
suprafeţelor unor soiuri mai puţin valoroase ca de exemplu ;Feteasca Albă, Fetească Regală,
Riesling, Aligote ş.a. şi creşterea suprafeţelor de soiuri valoroase cu solicitări crescânde la
export, respectiv Chardonay, Sauvignon, Caberbnet Sauvignon, Pinot Noir şi Fetească Neagră
[Cotea D. V, 1985. Tratat de Oenologie, vol. II. Ed. Ceres Bucureşti].
Pe piaţa externă, vinurile româneşti sunt încă puţin cunoscute, îndeosebi soiurile
autohtone. Vinurile din soiul Fetească Neagră şi-au găsit deja un bine meritat loc în exportul
de vinuri roşii de calitate româneşti, insa ele trebuie promovate constant pe terţe pieţe şi în
partizi cât mai mari întrucât, acest soi autohton cu însuşiri tipic pontice, deosebit de valoros a
fost cantonat şi cultivat din vechi timpuri.
Tehnologiile aplicate în viticultură trebuie orientate către viticultura biologică sau
ecologică prin care se limitează factorii poluanţi (folosirea pesticidelor, îngrăşămintelor
chimice), în scopul obţinerii unor produse sănătoase care să nu afecteze sănătatea
consumatorilor.
Utilizarea cât mai eficientă a resurselor naturale, economice şi sociale de către
producătorul viti-vinicol trebuie să ţină seama de câteva obiective fundamentale, care ar putea
fi sintetizate prin răspunsul la câteva întrebări: Ce trebuie să producă? Cât trebuie să
producă? In ce areal trebuie să producă? Ce sortiment de soiuri trebuie să se cultive şi care
va fi tehnologia practicată? Care va fi costul producţiei? Care vor fi principalii beneficiari
interni şi externi? Care va fi politica de preţ?