Fata cu picioare de sticla

Tu cum te-ai simți dacă, dintr-o dată, picioarele ți s-ar transforma în sticlă? Dintr-o ființă energică, suplă, să ajungi să porți cizmele greoaie ale unui bărbat, să faci pași numărați cu atenție și pauze dese pentru a-ți păstra echilibrul… Ida Maclaird e o persoană care asta a pățit. E tânără, delicată. E într-un mediu ciudat unde se întâmplă tot felul de lucruri pe care noi le-am categorisi ca “fantastice”. Pe insula St. Hauda’s Land sunt vite cu aripi de fluture și oameni care mai de care mai ciudați, printre care și singuraticul Midas Crook, un fotograf pasionat de raza perfectă de lumină. O coincidență ciudată face ca cei doi, Ida și Midas, să se întâlnească într-o pădure pe când Ida încerca să fie cum a fost și Midas să caute singurătatea. Niciunul nu a găsit acolo ce căuta, dar s-au găsit unul pe altul, fapt ce le va schimba radical viețile. Între cei doi apare o dragoste la fel de ciudată ca mediul în care trăiau, dar care vă va ține cu sufletul la gură pe măsură ce veți citi cartea Fata cu picioare de sticlă. Shaw are un stil grozav, având în vedere faptul că e debutant. Descrierile-s grozave, neplictisitoare și abundă în cuvinte pe care eu nu le-am mai întâlnit până acum, dar neobositoare. Unul din citatele mele preferate: "- Nenorocirile se întâmplă, așa spune tata. Se ridică și aranjă un glob din pom. Oricum, curajul nu cred că există. Obișnuiam să nu calc în bălți ca să nu cad în ele și să mor, cum a pățit mami. Dar apoi, în toamnă, când au fost inundațiile, m-am blocat și a trebuit să trec printr-una. Nu m-am simțit deloc în sifuranță, dar nici nu mi-a fost mai rău. Nu puteam decât să trec prin ea sau să aștept să iasă soarele și să o sece. El se ridică. - Den, spuse el, ai dreptate. Măcar atât… Câteodată trebuie să renunți la a fi curajos și să faci ce ai de făcut." Grozavă carte, mai ales dacă reușiți să extrapolați întâmplările, personajele și discuțiile dincolo de neobișnuitul acțiunii în viața voastră. Recomand din suflet!