Drepturile Omului in Uniunea Europeana

Descriere

La 1 decembrie 2009 am fost martorii unui eveniment important pentru evolutia Uniunii Europene, respectiv intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona. Supranumit si „Tratatul de reforma”, Tratatul de la Lisabona pregateste Uniunea Europeana pentru noile provocari ale secolului XXI si pentru cooperarea in formula de 27 de membri. In acest sens, Tratatul modifica modalitatea de organizare a activitatilor institutiilor europene si procedura de luare a deciziilor, propune numirea unui Inalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si confera noi drepturi cetatenilor europeni. Totodata, Uniunea dobandeste o personalitate juridica unica, ceea ce ii intareste puterea de negociere, determinand-o sa fie mai eficienta pe plan mondial si un partener mai vizibil pentru tarile terte si organizatiile internationale.
Dezideratele Uniunii Europene expuse in Tratat sunt sustinute si de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, un document care codifica preocuparile jurisprudentiale si doctrinare referitoare la modul in care Uniunea respecta si protejeaza drepturile omului. Dupa aproximativ noua ani de la proclamarea sa in cadrul Consiliului European de la Nisa, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene dobandeste forta juridica odata cu ratificarea Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, drepturile inscrise in acest document de referinta pentru Uniune se vor bucura de o protectie sporita, intr-o Europa care promoveaza tot mai activ drepturile omului, libertatea, solidaritatea si siguranta.
Lucrarea de fata ofera o analiza notabila a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, urmarind istoria acesteia si prezentand drepturile fundamentale continute de acest document emblematic pentru Uniunea Europeana. Lucrarea debuteaza cu o trecere in revista a emergentei drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii Europene, incepand cu prezentarea deciziilor revolutionare pronuntate de Curtea de Justitie in cauze precum Internationale Handelsgesellschaft, Nold, Rutili, Hoechst etc, si ajungand pana la o analiza detaliata a Cartei drepturilor fundamentale. Astfel, drepturile fundamentale inserate in Carta sunt analizate evolutiv si comparativ cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Corelatia cu acest instrument cu traditie in privinta protejarii drepturilor omului in Europa se dovedeste interesanta pentru a incerca o preconizare a relatiilor viitoare dintre Uniunea Europeana si Consiliul Europei in materia drepturilor fundamentale. In final, lucrarea abordeaza mecanismele de protectie a drepturilor omului dezvoltate la nivel comunitar, precum si rolul institutiile comunitare si al altor organisme comunitare care au fost constituite pentru a promova si a garanta protectia drepturilor fundamentale.
Riguros documentata, lucrarea se adreseaza deopotriva studentilor si cercetatorilor preocupati de constructia europeana, constituind o incercare reusita de abordare a Uniunii Europene dintr-o alta pespectiva, respectiv cea a unei comunitati de valori, din ce in ce mai preocupata de asigurarea si promovarea solidaritatii, libertatii si drepturilor fundamentale.
Lect. dr. Mogarzan Emanuel Corneliu
Universitatea Al.I.Cuza Iasi, Facultatea de Drept