Calatorie prin Portugalia

Descriere

In anul 1979, José Saramago porneste intr-o lunga calatorie prin tara sa, de la nord la sud, care se va incheia in vara anului urmator. Rezultatul acestei explorari este Calatorie prin Portugalia, o carte dedicata in primul rind portughezilor, dar nu numai, menita sa readuca in prezent o multitudine de informatii istorice si culturale, sa preschimbe cliseele patriotarde pe care timpul si sistemele educationale le-au impamintenit in mintile tuturor si sa refaca un traseu al adevarurilor si al frumoaselor legende care populeaza o lume in pericol de a fi data uitarii.

Cind Jose Saramago s-a hotarit sa scrie o carte despre Portugalia, si-a dorit ca aceasta sa fie diferita de altele cu acelasi subiect: i-a reusit pe deplin. Inregistrindu-si impresiile de calatorie despre tara pe care o iubeste mai mult decit pe oricare alta, Saramago pune Portugalia intr-o lumina pe care numai un autor genial o poate nascoci. Fie ca descrie o fortareata medievala sau donjoanele intunecate ale unui castel, el face locurile pe care numai turistii le mai viziteaza astazi sa prinda viata si sa-si spuna singure povestea.
„Una peste alta, cred ca nu sint un romancier, ci mai degraba un eseist ratat, care s-a apucat sa scrie romane tocmai pentru ca nu stia sa scrie eseuri.” (Jose Saramago)
„Aceasta Calatorie prin Portugalia este o poveste. Povestea unui calator pe parcursul calatoriei pe care a facut-o, povestea unei calatorii care a transportat cu sine un calator, povestea unei calatorii si a unui calator reuniti intr-o contopire cautata a celui care vede si a ceea ce este vazut, o intilnire nu intotdeauna tihnita de subiectivitati si obiectivitati.” (José Saramago)

„Ceea ce ar trebui sa va atraga mai intii atentia este numele lui Saramago, vocea care de obicei pluteste peste lumea fictiunii si care acum stapineste si lumea reala, lumea Portugaliei natale.” (The Seattle Times)

„Saramago este unul dintre cei mai empatici scriitori, cu un ochi limpede si o intelegere a lucrurilor pe care nu le rupe de mediul lor: iata o calitate care in zilele noastre se cheama intelepciune.” (The New York Times)