Conservarea preventiva a bunurilor culturale, Editia a IV-a revizuita si adaugita

Descriere

Punerea în circuitul publicistic, într-un nou volum, revizuit, completat și adăugat, a principiilor privind conservarea bunurilor culturale, reprezintă, fără îndoială o necesitate. ... scopul prezentului volum este acela de a se consitui într-un instrument de lucru, un suport pentru cursurile de formare și perfecționare a specialiștilor din muzee, biblioteci, arhive, lăcașe de cult, dar și un ghid practic în sprijinul tuturor celor care doresc să pătrundă în problematica protejării patrimoniului cultural național.

Cercet. șt. pr. I, Dr. Ing. Maria Geba, Șef Centrul de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural, Complexul Muzeal Național “Moldova” Iași

Autorul acestei cărți este, în România, fondator de sistem – cel al conservării patrimoniului cultural – bucurându-se de un imens prestigiu profesional. în peste o jumătate de veac, Aurel Moldoveanu a dobândit aura unui magistru, inițiind și consolidând o școală națională de conservare-restaurare de la care se revendică specialiștii din țara noastră. ... Adunând deopotrivă referințe bibliografice, românești și internaționale, în cele 15 capitole sunt prezentate toate aspectele legate de acțiunea vitală de conservare preventivă. Datele tehnice, exemplificările, soluțiile propuse, cazurile tratate ne arată un specialist de talie europeană, lucrarea având toate calitățile de a deveni referință pentru experiența românească în acest domeniu.

Prof. univ. dr. Ioan Opriș

Conservarea bunurilor culturale constituie una din principalele funcţii ale muzeului. Cu toate acestea, pentru un observator al vieţii noastre muzeale, nimic nu lasă să transpară o asemenea funcţie. Neimpusă de vreun act normativ (legea ocrotirii este lacunară, confuză şi inadecvată scopului urmărit), nici măcar de un ipotetic cod deontologic, conservarea nu îndeplineşte funcţia care-i revine ca factor major al activităţii de ocrotire a patrimoniului cultural naţional. Aşa se explică cum devin bunurile culturale victimele condiţiilor naturale şi ale factorului uman. Atât pentru ceea ce acesta ar trebui să facă şi nu face, cât şi pentru ceea ce face şi nu face cum trebuie, ori de câte ori foloseşte, manipulează, expune sau depozitează bunurile de păstrarea, de care ar trebui să răspundă.

Despre obligaţia, care incumbă celor care slujesc muzeul, de a proteja patrimoniul pe care-l au în primire şi despre cum anume să o facă, s-a scris foarte puţin. Dar, înclin să cred că nu absenţa cunoaşterii explică modul inadmisibil în care este tratat patrimoniul, ci indiferenţa totală faţă de problemele păstrării lui. Există, în acest sens, două excelente lucrări care sintetizează experienţa mondială în acest domeniu: Normele de conservare şi Normele de restaurare (ediţiile 1980 şi 1982), din păcate, complet ignorate ca, de altfel, şi activităţile la care se raportează.

Rostul acestei lucrări are o ţintă precisă: să fie un ghid pentru toţi cei care în muzee, biblioteci, centre de cultură răspund de starea patrimoniului: muzeografi, deopotrivă cu conservatori, restauratori sau cu cei care conduc aceste instituţii. Lucrarea îşi propune să fie, în primul rând, un instrument de lucru, cât mai complet cu putinţă, care să folosească celor interesaţi şi în care aceştia să găsească răspunsuri foarte numeroaselor probleme pe care le ridică păstrarea bunurilor culturale.

Ea îşi propune, de asemenea, să fie şi un instrument de studiu pentru cei care se pregătesc să devină conservatori. în acest domeniu s-a scris extrem de puţin, nesemnificativ, cei care încearcă să înveţe nu au posibilitatea, dacă nu cunosc limba engleză, iar formele de pregătire nu pot oferi cunoaştere în acest sens, dominate fiind de improvizaţii.

Din aceste cauze, am dorit o lucrare cât mai completă, cu un suport ştiinţific suficient de explicit, cu o prezentare a tuturor factorilor de alterare şi a mecanismelor prin care aceştia acţionează, cu raporturile de cauzalitate, cu principiile în lumina cărora trebuie intervenit, cu indicaţiile metodologice necesare, precum şi cu toată paleta măsurilor. Şi, ori de câte ori a fost necesar, am prezentat şi motivaţia intervenţiilor, întrucât aceasta este un factor cheie în aplicarea oricărei măsuri sau program.

Aurel Moldoveanu

CUPRINS

Prefaţă

Prefaţă la ediţia a doua

Prefaţă la ediţia a treia

I. Introducere

II. Degradarea bunurilor culturale

III. Umiditatea

IV. Temperatura ca factor de degradare

V. Măsuri împotriva degradării induse de umiditate şi de temperatură

VI. Prevnirea degradărilor induse de sistemele de iluminat

VII. Poluarea

VIII. Organizarea expoziţiilor privită din punctul de vedere al ocrotirii bunurilor culturale

IX. Depozitarea bunurilor culturale

X. Manipularea, mişcarea, ambalarea şi transportul bunurilor culturale

XI. Fişa de Conservare

XII. Uzura funcţională

XIII. Prevenirea degradării negativelor, fotografiilor şi altor forme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor

XIV. Asigurarea securităţii bunurilor culturale împotriva tentativelor de sustragere

XV. Prevenirea apariţiei focarelor de incendii

XVI. Conservarea preventivă a descoperirilor arheologice

XVII. Prevenirea degradării biologice

XVIII.Salvarea bunurilor culturale inundate

XIX. Probleme privind restaurarea bunurilor culturale

XX. Tematica de proiectare

XXI. Atribuţiile conservatorului

XXII. Conservarea bunurilor culturale deţinute de persoanele fizice

Bibliografía generală

Rezumate în limba engleză

Indicii tematici