Specificul fantasticului in proza lui Vasile Voiculescu

Descriere

Prezența magicului în proza lui Vasile Voiculescu i-a dat acestuia nota de originalitate care l-a consacrat ca un admirabil povestitor de inspirație arhaică. Pe de altă parte, magicul a fost exploatat de prozator ca mijloc de a crea o atmosferă fantastică, de a comunica semnificații mai adânci. Prozele au drept fundament substanța folclorică autohtonă integrată în spațiul mitic propriu etniei noastre.
Vasile Voiculescu este depozitarul unui vast inventar de practici magice și eresuri, transfigurat artistic la un înalt nivel.
Lucian Blaga făcea afirmația că ,,Dacă n-ar fi existat în conștiința umanității încă din timpurile geologice, ideea magicului ar fi trebuit să fie inventată��[28]. Magicul și magia au existat încă din vremuri imemoriale. Dicționarul definește magia drept ,,credința în puterea magului de a acționa asupra realității obiective cu ajutorul forțelor supranaturale și prin alte mijloace oculte sau paranormale. Magia se bizuie pe credința unor forțe în sine în natură, pe care invocația magică le poate obliga să acționeze în favoarea omului sau împotriva lui��[29].
în proza lui Vasile Voiculescu se regăsește aproape întregul arsenal magic: practicile magice și ritualurile bazate pe credință în spirite (stihii, iele, demoni, zburători sau strigoi) aparțin fondului păgân al creștinismului. în același fel � demonii apelor, rusalcele, știmele și demonii atmosferei � vârcolaci, drăgaice, zmei. Din timpuri scitice s-a întărit cultul șarpelui, al balaurului dacic și credința în lupi. Un fond păgân, ancestral, supraviețuiește în decsântece, blesteme, ceremonii și ritualuri.
Fondul popular autohton deține numeroase elemente magice: vestiarul atât de divers al basmelor și al baladelor românești, ca și alaiul carnavalesc al sărbătorilor de iarnă, au rezonanțe străvechi, cu ecouri în totemism și magie. Practicarea magiei (descântece, incantații, vrăji) presupune existența unei persoane care să dețină asemenea puteri supranaturale, miraculoase; aceasta este cunoscută sub numele de vrăjitor, vraci, solomonar, ori magician. Astfel, persoanele consacrate magiei, ,,trebuia să fi posedat o anume structură psihică, un talent care le îndrepta mai mult spre genul epic și mai ales spre cel dramatic (�). Orice vrăjitoare sau vrăjitor avea datoria să găsească soluții magice în domeniul în care declara că se pricepe, existând anumite specializări.