Strategii de prevenire a abandonarii copiilor de catre familii

Descriere

Siguranţa familiei i-a învăţat pe oameni să se bucure de viaţă, să iubească şi să dăruiască unul altuia. Este ca şi cum oamenii, trăind în societate, şi-au creat un mijloc anume, natural şi puternic, de pregătire a lor şi a copiilor lor pentru societate şi pentru integrarea normală în cadrul acesteia.
Totuşi familia nu este întotdeauna aşa cum s-ar cuveni să fie şi nu funcţionează conform aşteptărilor, căci o bună funcţionare a familiei, oricât ar părea de surprinzător, nu este un lucru facil sau la îndemâna oricui.
Această lucrare îşi propune să analizeze, dintr-o perspectivă sistemică, acele disfuncţonalităţi ale familiei care îi anulează caracterul de producere a siguranţei , protecţiei şi socializării. Accentul va cădea cu precădere pe două problematici intrafamiliale, considerate ca având un caracter socio-patogen
1. Prima abordare se va centra pe sistemele familiale carenţiale cu risc crescut de abandon şi deprivare socio-afectivă a membrilor săi;
2. A doua perspectivă este accea a abandonului copiilor din familiile de origine , cu situaţiile posibile abandon în cadrul familiei, abandon prin excludere din mediul familial.
Se impune precizarea că am considerat fenomenul de �abandon� ca factor de risc şi ca situaţie de fapt, abordându-l în ambele situaţii ca o consecinţă a unor cazuri de criză variate în cadrul familiei, crize ce s-au accentuat în timp şi au generat această consecinţă nedorită.
Toate conceptele propuse spre analiză � familia cu risc de abandon, familia care îşi abandonează copilul � ne-au generat ipoteza teoretică de lucru în sistemul familial apar şi se perpetuează diverse relaţii anormale, uneori patogene între principalele subsisteme soţ-soţie (în cazul căsătoriei) , părinţi-copii (în cazurile de căsătorie sau în familiile monoparentale) .