Cultura plopilor, a salciilor si a altor specii forestiere in zona inundabila a Dunarii

Descriere

1. ASPECTE INTRODUCTIVE
Filat M., Daia M., Roºu C.
1.1. Scurt istoric cu privire la cultura plopilor ºi a sãlciilor
Speciile de plop ºi cele de salcie, cu un larg areal de vegetaþie în regiunile temperate
ale emisferei de nord în special, dar ºi de sud ale Terrei, au constituit din cele
mai vechi timpuri forme asociate sau integrate în agriculturã.
Cultivatorii pãmântului au descoperit repede uºurinþa cu care se pot instala plopii
ºi sãlciile pe cale vegetativã ºi au creat plantaþii pentru satisfacerea nevoilor
gospodãreºti. La început s-au folosit doar specii locale, dintre care rolul principal a
revenit plopului negru (Populus nigra L.).
Introducerea în Europa, spre sfârºitul secolului al XVIII-lea, a plopilor negri
americani (Populus deltoides Marsh.) ºi în America a plopului negru european
(Populus nigra L), a determinat apariþia hibrizilor acestor specii care au revoluþionat
formele tradiþionale de culturã.
Diversificarea posibilitãþilor de utilizare a lemnului de plop hibrid a încurajat
crearea de plantaþii specializate, producãtoare de sortimente aducãtoare de câºtiguri
suplimentare cultivatorilor ºi utilizatorilor. Industria italianã de hârtie a fost prima
care a folosit lemnul de plop în alte scopuri decât utilizãrile rurale tradiþionale. La
începutul secolului al XX-lea s-a urmãrit în principal promovarea acelor tipuri de
hibrizi care valorificau cel mai bine mediul de culturã ºi satisfãceau în mare mãsurã
necesitãþile unei economii în plinã transformare. în aceastã perioadã fabricile de
hârtie foloseau tot mai mult lemnul de plop pentru pasta mecanicã, consemnânduse,
în acelaºi timp, popularizarea câºtigurilor care se puteau obþine prin plantarea
"plopilor de Canada" (Populus x canadensis Mönch). Tot acum au început unele
investigaþii ºtiinþifice pentru identificarea ºi selecþionarea de hibrizi mai performanþi,
dar ºi pentru gãsirea de tehnologii de culturã ºi de protecþie adecvate. Firma
privatã de hârtie "Cartiere Burgo" a iniþiat un program de cercetare, împreunã cu
profesorul G. Jacometti, ºi în anul 1937 a creat în Italia un institut ºtiinþific
reprezentativ pentru plopicultura mondialã. De la acest institut s-au difuzat în producþie
mulþi hibrizi valoroºi, recunoscuþi în toatã lumea, cel mai semnificativ exemplu
fiind P. x canadensis 'I-214' (Barneud et al., 1982).
Datã fiind importanþa tot mai mare care se acorda plopilor ºi sãlciilor, în þãrile
europene mai dezvoltate (Franþa, Italia, Germania º.a.) s-au amplificat cercetãrile,
în acest domeniu, simþindu-se totodatã nevoia constituirii unui for coordonator
internaþional. în acest sens, în anul 1947, Comisia Naþionalã a Plopului din Franþa
a fost transformatã în Comisia Internaþionalã a Plopului, al cãrei prim preºedinte a
10 Cultura plopilor, a sãlciilor ºi a altor specii forestiere in zona inundabilã a Dunãrii
fost Ph. Guinier. De la data înfiinþãrii, aceastã comisie funcþioneazã sub egida ONU
în cadrul Organizaþiei pentru Agriculturã ºi Alimentaþie (FAO). Principalele atribute
ale comisiei sunt legate de studierea aspectelor ºtiinþifice, tehnice, economice ºi
sociale ale culturii plopilor ºi sãlciilor, promovarea schimbului de idei, de materiale
biologice ºi tehnice, organizarea de dezbateri ºi programe comune. La început
comisia a fost constituitã dintr-un numãr restrâns de þãri europene, dupã care
numãrul lor a crescut cu þãri de pe toate continentele, printre care, din anul 1964, se
aflã ºi România.
Plopii ºi sãlciile, specii cu o largã rãspândire pe glob, rãspund în mare mãsurã
necesitãþilor actuale ºi de perspectivã ale societãþii umane ºi de aceea pot fi considerate
specii "ale lumii, ale comerþului ºi ale viitorului", ele coevoluând cu
omenirea.
Unul din principalele obiectivele urmãrite în programele de selecþie-ameliorare
ºi în tehnologiile de culturã ale plopilor ºi ale sãlciilor a fost producþia cât mai mare
de masã lemnoasã obþinutã într-un timp cât mai scurt. Datoritã creºterilor deosebit
de rapide, culturile de plop ºi cele de salcie produc în scurt timp o importantã cantitate
de masã lemnoasã ce satisface într-o mãsurã tot mai mare nevoile de lemn ale
societãþii. Lemnul acestor specii, cu însuºiri deosebite, are multiple utilizãri industriale:
cherestea ºi ambalaje uºoare, plãci fibro-lemnoase ºi placaje, furnire pentru
mobilã, chibrituri, pastã pentru celulozã ºi hârtie, lemn pentru construcþii rurale º.a.
în ultima perioadã de timp, în afara obiectivelor prioritare de selecþie-ameliorare
a plopilor ºi a sãlciilor se remarcã ºi obiectivele care privesc protecþia mediului, în
special cele de fitoremediere a unor terenuri poluate cu deºeuri menajere sau cu
metale grele, a unor terenuri cu acumulãri de azot ºi fosfor în sol ca urmare a fertilizãrilor
excesive din agriculturã º.a. Totodatã, aceste specii sunt folosite pentru
producerea de biomasã energeticã, iar mai ales salcia este folositã pentru diminuarea
poluãrii pânzei freatice, utilizând apele reziduale ale comunitãþilor umane
pentru irigarea ºi fertilizarea unor culturi regenerabile vegetativ, cu cicluri scurte de
producþie (2-3 ani), create cu scop de filtru natural, pe de o parte, ºi pentru folosirea
masei lemnoase în producerea energiei ecologice, pe de altã parte. Prin portul zvelt
ºi elegant plopii ºi sãlciile sunt specii cultivate foarte mult în zone turistice pentru
a crea un aspect peisagistic plãcut.
Organizarea unui for mondial al plopului ºi salciei sub egida ONU - FAO cu
sesiuni regulate, o datã la patru ani, simpozioane internaþionale special dedicate
acestor specii în cadrul Uniunii Internaþionale a Institutelor de Cercetãri Forestiere
(IUFRO), precum ºi desfãºurarea de conferinþe internaþionale în scopul prezentãrii
avantajelor culturilor de plop ºi de salcie în forme agro-forestiere, pentru fermele
micilor producãtori agricoli, sunt manifestãri care aratã importanþa acordatã pe plan
internaþional plopilor ºi sãlciilor pentru o dezvoltare socio-economicã durabilã.
La noi în þarã plopii hibrizi au apãrut relativ târziu, la început fiind introduºi în
Aspecte introductive 11
parcuri ca arbori ornamentali. Realizarea de culturi forestiere este legatã de numele
ilustrului profesor Marin Drãcea, care în anul 1915 a recoltat mlãdiþe de plop
'Regenerata' din parcul Brãneºti ºi le-a trimis la Ocolul Silvic Ciuperceni (azi
Calafat). Confecþionarea butaºilor ºi plantarea lor s-au realizat în pepiniera Jdegla,
iar primul arboret cu acest hibrid s-a creat în 1926 în pãdurea Nebuna - Ivãneasa, de
la acelaºi ocol, pe suprafaþa de 0,12 - 0,15 ha. în anul 1921, profesorul Marin
Drãcea recolteazã din parcul Libertãþii din Bucureºti, mlãdiþe de plop 'Marilandica'
pe care le trimite la Ocolul Silvic þigãneºti, unde se confecþioneazã 42 butaºi. Cu
acest hibrid se realizeazã apoi în lunca Ialomiþei, în pãdurea Hereasca, o plantaþie
care a constituit multã vreme obiect de studiu pentru cultura plopilor hibrizi (Popescu,
I.,C., 1965).
Primele rezultate ºtiinþifice privind cultura hibrizilor menþionaþi, care marchezã
începuturile lucrãrilor ºtiinþifice în acest domeniu la noi, au apãrut la începutul celui
de-al cincilea deceniu al secolului trecut ºi sunt datorate eminentului silvicultor
Nicolae Constantinescu.
Urmare acþiunilor de mare amploare desfãºurate într-o zonã de maximã sensibilitate
ecologicã aºa cum este Lunca Dunãrii, vegetaþia forestierã din acest teritoriu
a evoluat diferit, evidenþiindu-se douã mari perioade, astfel:
- o primã perioadã încheiatã la începutul deceniului al ºaptelea al secolului trecut,
în care vegetaþia forestierã era formatã în cea mai mare parte din sãlcete ºi plopi
ºuri naturale, din zãvoaie amestecate de salcie ºi plop asociate adeseori cu specii
de esenþã tare (frasin, ulm, stejar º.a.) când apele Dunãrii curgeau liber inundând tot
teritoriul din cuprinsul unei lunci neîndiguite care ocupa o suprafaþã de cca. 560.000
ha;
- o a doua perioadã, care începe odatã cu declanºarea lucrãrilor de îndiguire a
Dunãrii (anul 1962) ºi se continuã ºi în prezent, în care vegetaþia naturalã a fost substituitã
în cvasitotalitate cu plantaþii clonale de plop ºi de salcie, când regimul hidrologic
al Dunãrii s-a modificat profund prin îndiguire (cca. 900 km de diguri construite
de la Calafat ºi pânã în Deltã) ºi prin punerea în funcþiune a complexului
hidroenergetic de la Porþile de Fier I ºi II, acþiuni în urma cãrora suprafaþã inundabilã
s-a redusã la cca. 110.000 ha.
în strânsã legãturã cu lucrãrile executate în zona luncii Dunãrii, în evoluþia culturii
plopilor hibrizi ºi sãlciilor selecþionate din þara noastrã se pot distinge câteva
etape semnificative, ºi anume:
E t a p a I ( 1 9 1 5 - 1 9 5 0 ) , în care s-au executat primele culturi cu plopi
hibrizi pe suprafeþe mici ºi s-au fãcut primele studii ºtiinþifice. în aceastã etapã plantaþiile
cu plopi s-au realizat la scheme dese ( 1 x 1 m sau 2 x 2 m), iar în formula de
împãdurire, pe lângã plop ca specie principalã s-au folosit specii de amestec (salcia),
ajutor (ulmul) ºi arbuºti (sângerul).
E t a p a a I I - a ( 1 9 5 0 - 1 9 6 2 ) , caracterizatã prin amenajarea
pãdurilor din Lunca Dunãrii, ocazie cu care s-au evidenþiat terenurile goale,
12 Cultura plopilor, a sãlciilor ºi a altor specii forestiere in zona inundabilã a Dunãrii
pãdurile degradate ºi/sau slab productive, s-au prevãzut lucrãri de împãdurire ºi de
refacere utilizând plopi hibrizi ºi primele sãlcii selecþionate. în anul 1951, în cadrul
Institutului de Cercetãri ºi Experimentãri Silvice, s-a lansat tema de cercetare "Cultura
ºi protecþia plopului de Canada", care s-a finalizat cu primele normative tehnice
privind recoltarea ºi manipularea butaºilor, cultura lor în pepiniere, plantarea
puieþilor la locul definitiv ºi mãsuri fitosanitare de aplicat în pepiniere ºi plantaþii.
în anul 1956 s-a organizat Staþiunea pentru Cultura Plopului ºi Salciei Cornetu, cu
un colectiv de cercetare complex format din specialiºti în selecþie ºi ameliorare
geneticã, în tehnologii de culturã, precum ºi în probleme de protecþie. în aceastã
etapã s-au început lucrãrile de pregãtire a terenului prin dezrãdãcinarea mecanizatã
a arboretelor de salcie slab productive sau degradate, s-au realizat plantaþii cu plopi
hibrizi pe mari suprafeþe la schema de 2,5 x 2,5 m, s-au executat lucrãri de conducere
ºi îngrijire a acestora (elagaj artificial, rãrituri). Spre sfârºitul perioadei s-au
fãcut ºi plantaþii pure folosind clone selecþionate de plop ºi de salcie. Dupã unele
aprecieri suprafaþa plantaþiilor cu plopi hibrizi, în anul 1960, era de aproximativ 12
000 ha.
E t a p a a I I I - a ( 1 9 6 2 - 1 9 8 5 ) , este etapa de vârf a extinderii culturilor
de plopi hibrizi ºi de sãlcii selecþionate în Lunca Dunãrii ºi în Delta Dunãrii,
în care s-au încheiat practic lucrãrile de îndiguire a cursului Dunãrii ºi a celor douã
mari baraje pe Dunãre (Porþile de Fier I ºi Porþile de Fier II) ºi în care arboretele naturale
sunt substituite în cvasitotalitate cu plantaþii clonale de plop ºi salcie. Este
etapa când pentru utilizarea celor mai productive clone s-a consolidat centrul
naþional de plante-mamã de la Cornetu, când s-au creat centre regionale de multiplicare,
ºi când s-au plantat 3000 - 4000 ha/an numai cu puieþi proveniþi din clone
selecþionate. Tot în aceastã etapã plopii hibrizi s-au plantat în aliniamente, de-a lungul
drumurilor, al cursurilor de ape, al canalelor de irigaþii ºi de desecare etc. Totodatã,
colectivele de cercetãtori devin tot mai puternice, efectueazã lucrãri ºtiinþifice
de amploare care acoperã domenii largi, precum selecþia-ameliorara, tehnologii
de culturã ºi de îngrijire a plantaþiilor, protecþia împotriva bolilor ºi dãunãtorilor.
Rezultatele cercetãrilor s-au concretizat prin promovarea în culturã a unor noi varietãþi
clonale ºi prin adoptarea de tehnologii moderne de plantare, constând în
pregãtirea terenului ºi a solului cu o gamã largã de lucrãri mecanizate, respectiv
defriºat ºi evacuat cioate, nivelat ºi scarificat terenul, arat ºi discuit solul, lucrãri
care asigurã pregãtirea terenului pânã la 40 - 50 cm adâncime. Plantarea s-a realizat
pe bazã de cartãri staþionale, puieþii de plop fiind introduº în gropi de 60 x 60 x 60
cm, executate manual sau mecanizat, la schemã mai largã (4 x 2 m sau 4 x 4 m), iar
plantaþiile au fost parcurse cu lucrãri de întreþinere (arãturi ºi discuiri) ºi de îngrijire
(elagaj artificial ºi rãrituri). Suprafaþa ocupatã cu plopi hibrizi la sfârºitul acestei
etape era, în fond forestier de peste 66.000 ha, la care se adaugã cca. 14.500 ha în
aliniamente. Cercetãrile privind bolile ºi dãunãtorii plopilor nu au evidenþiat efecte
Aspecte introductive 13
negative semnificative, deºi se recunoaºte faptul cã, în raport cu arboretele naturale,
plantaþiile de plop constituie ecosisteme cu biocenoze simplificate, care pot favoriza
ap ariþia ºi înmulþirea în masã a unor dãunãtori sau agenþi patogeni
Etapa a IV- a ( 1 9 8 5 - 2 0 0 8 ) , în care s-au semnalat primele uscãri în
arboretele mature, mai ales în cele din incintele îndiguite, dar ºi pierderi însemnate
în plantaþiile tinere, între cauzele principale considerându-se a fi amplificarea caracterului
oscilant al nivelului apelor Dunãrii, ca urmare a îndiguirilor masive, a
realizãrii de lucrãri hidrotehnice complexe pe cursul Dunãrii ºi al marilor râuri interioare,
alternanþa anilor cu inundaþii mari, ca duratã ºi nivel, cu ani de secetã prelungitã
ºi excesivã, schimbãrile climatice. Din pãcate, în aceastã perioadã cercetarea
ºtiinþificã în acest domeniu a parcurs momente dificile, în sensul cã s-a înregistrat
un recul ºtiinþific ºi organizatoric. S-a redus treptat, pânã la desfiinþare, activitatea
de la Staþiunea pentru Cultura Plopului ºi Salciei Cornetu, fãrã a se pregãti o alternativã,
nici ca bazã materialã ºi nici ca resursã umanã. Spre sfârºitul perioadei
Colectivul de Cercetare Tulcea din cadrul ICAS, preia o parte din problematica
cercetãrii ºtiinþifice a Salicaceaelor, încercând sã gãseascã soluþii silviculturale pentru
prevenirea uscãrilor ºi pentru contracararea efectelor provocate de modificãrile
hidrologice din zona inundabilã ºi din incintele îndiguite. Cu toate acestea, elocvent
pentru aceastã perioadã, plinã de evenimente ºi frãmântãri, este faptul cã suprafaþa
cultivatã cu plopi scade cu circa 25% faþã de anul 1984, iar volumul lucrãrilor realizate
la pregãtirea terenului, îngrijirea ºi conducerea arboretelor a fost sub cel necesar.