Civilizația. Vestul și Restul

     

Acesta este, in viziunea specialistului englez, cea mai provocatoare enigma pentru un istoric, aceea de a raspunde la urmatoarea intrebare: cum au reusit, incepind cu secolul al XIV-lea, citeva state dintr-un coltisor al unui continent minuscul sa domine imperii mult mai populate, mai puternice si mai dezvoltate tehnologic? E o intrebare cu deschidere inclusiv catre viitor: caci daca a existat vreodata un avantaj occidental, raspunsul la intrebarea cardinala a lui Ferguson pregateste o cintarire a prezentului si mai ales a viitorului puterii occidentale (sau a celor care o vor succeda). Miza discutiei pe care o propune Ferguson este una de actualitate: teza sa este aceea ca, departe de a avea un ciclu lent (care sa includa o ascensiune, o perioada de virf si o decadere), civilizatiile sint sisteme complexe care se pot prabusi brusc (asa cum s-a intimplat cu Imperiul Roman, cu dinastia Ming, cu Imperiile Japoniei, Marii Britanii postbelice), atunci cind nu mai reusesc sa isi valorifice avantajele.

     

Cum a reusit Vestul sa se ridice si sa domine lumea, timp de cinci secole, cind nimic nu i-ar fi prevestit ascensiunea, si ce anume i-ar putea grabi, astazi, sfirsitul? De la aceste doua intrebari, Niall Ferguson, unul dintre istoricii britanici cu o foarte solida cota, a scris, in 2010, o carte care postuleaza, sustine si apara pozitia dominanta si, implicit superioara a Vestului in raport cu celelate civilizatii. Civilizatia. Vestul si restul e, fara indoiala, un volum erudit si dinamic, pe care-l parcurgi fara efort si din care afli multe lucruri care tin de pura ordine a faptelor, chiar daca nu rezonezi obligatoriu cu teza. Ferguson are exercitiul scrisului pentru un public larg (e si un cunoscut editorialist), asa ca stilul in care expune nu pune nici un fel de probleme. Ce urmareste, in fond, e sa spuna povestea de succes a ascensiunii Vestului si a mijloacelor, a ideilor si a valorilor care au facut-o posibila. Ferguson nu se abate pentru problematizari mai ample sau mai subtile, ba chiar ironizeaza, mai fatis, mai printre rinduri, opinii care i-ar putea contesta convingerile.

     

Niall Ferguson este unul dintre cei mai cunoscuti istorici britanici, profesor de istorie la Harvard University si Harvard Business School, Senior Research Fellow la Jesus College (Oxford University), Senior Fellow la Hoover Institution (Stanford University) si profesor de istorie si relatii internationale la London School of Economics. Este autor al mai multor lucrari de referinta, a redactat si prezentat cinci serii de documentare pentru televiziune, difuzate de Channel 4, care s-au bucurat de o remarcabila audienta. Cartea de fata este din acest an. Cautind factorii care au facut posibila dominatia Europei aupra lumii si care ne pot spune ceva despre viitorul Occidentului, Civilizatia lui Niall Ferguson isi poarta cititorii intr-o calatorie fascinanta in jurul lumii.

     

Niall Ferguson este un tip misto. Inainte de a fi un intelectual celebru, controversat si sclipitor, e un tip misto. Care scrie carti misto. Ultima sa carte e la fel de buna si tocmai a fost tradusa de Polirom – Civilizatia – vestul si restul. Este Occidentul in declin? Evident – spune Ferguson. Restul lumii copiaza din greu toate cele sase arme cu care Vestul a dominat ultimele cinci secole. Cu un amendament insa: Occidentul este in declin dupa ce suprematia modelului sau nu mai este contestata in nici un fel. Nu mai exista modele alternative, ci doar copiatori. Occidentul este in declin dupa ce a occidentalizat lumea. Nu e chiar un bilant trist.

     

Civilizatia. Vestul si Restul a lui Niall Ferguson din 2011, sincretica si baroca, unde un expert in evolutia finantelor nu se teme sa invoce ascendenta istoricului artelor Kenneth Clark din Civilization: a Personal View (1969). Mai pitoreasca decit toate, cu tendinta vizibila de a sacrifica stradania explicatiei autentice in favoarea prozei spectaculoase, imbibata de detalii paradoxale si macabre, cu un stil asemanator celui al istoricului-jurnalist Paul Johnson – autor inrudit si prin preferintele politice –, isi propune nu doar sa dea seama de felul cum a ajuns Vestul sa devanseze, pentru ceva vreme, Asia de Est, lumea islamica si America Latina metisata – cu unele efecte in mod sigur ireversibile la nivel global –, dar si sa pledeze deschis pentru revigorarea si diseminarea populara a unei constiinte a unicitatii occidentale apte sa mai prelungeasca putin aceeasi intiietate, inclusiv spre beneficiul Restului. Exista destui predispusi sa considere cultura de limba engleza ca mai degraba excentrica decit centrala in raport cu idealul european.