Libertate

     

Trebuie sa citesti noul roman al lui Franzen! Libertate e o experienta coplesitoare, ca o calatorie in necunoscut in timpul careia te intrebi daca chiar stii ce cauti prin lume. Si ajuns la capatul ei descoperi ca ceva din tine s-a schimbat definitiv. Pornesti la drum impreuna cu o familie de americani medii; totul pare si e OK, dar treptat ea, gospodina fericita, simte ca ceva nu merge, iar el, avocatul multumit, vrea mai mult de la viata. Intimplari pe care cei doi le credeau uitate vin peste ei, in timp ce progeniturile lor de care erau incintati incep sa-i dezamageasca. Din povestea simpla de la inceput creste treptat saga a trei generatii intr-o America a clasei de mijloc in care bunicii s-au straduit sa-si gaseasca un loc cit mai confortabil, parintii isi apara statutul, iar nepotii exploreaza o lume pe care n-o inteleg, incercind s-o cucereasca. Fiecare dintre ei isi cauta felia de libertate, care e tot mai greu de gasit, fiindca jocurile sint facute de altii. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa te predai, chiar daca o incasezi si ti-o mai trag si ai tai, din cind in cind. Iar daca de dragul libertatii te trezesti ca ai pierdut totul sau ca e cazul sa o iei de la capat, fiindca drumul pe care mergi se infunda, tot iti ramine ceva. Cautarea, care da sens vietii si atunci cind ti se pare ca nu mai are nici unul. Astfel incit chiar si cel mai pirlit membru al familiei are ceva pentru care merita s-o ia zilnic de la capat, cu speranta ca miine va reusi ceea ce nu izbuteste azi. Fiindca, vorba unui personaj din carte, in lumea asta care e uneori de neinteles si adeseori insuportabila, lucrurile cu adevarat importante sint cele pe care le descoperi orbecaind in tine insuti. In cazul lui Franzen, cautarea Libertatii a tinut noua ani. A meritat: i-a iesit o capodopera.

     

Combustibilul dramei personajelor lui Franzen pare sa fie o combinatie raspindita si, din pacate, greu epuizabila in statele democratice: pe de o parte vorbim de incapacitatea de a accepta inegalitatile dintre oameni (imposibilitatea de a recunoaste senin talentele cu care sint inzestrati anumiti semeni), pe de alta parte e vorba de caracterul competitiv pe care il capata viata protagonistilor – succesele profesionale si personale par sa fie mijloace de a demonstra cuiva ceva si desigur, nu in ultimul rind, e vorba de tentatia permanenta si infernala a alegerii, careia protagonistii ii cedeaza adesea in momentele in care sint cei mai vulnerabili si dezechilibrati, ca un soi de razbunare pe dezamagirile suferite anterior. Tocmai aceasta suma acumulata in timp, cu toate particularitatile ei formale sau de continut (care justifica in fond si dimensiunile romanului) reprezinta pina la urma obiectivarea dramei noastre contemporane, a tuturor, o amintire amara si nelinistitoare a faptului ca sentinta condamnarii la liberate este intr-adevar o sentinta pe viata.

     

Recentul Libertate, tradus la Polirom, pare de neratat pentru toti cei nostalgici dupa Franzen-ul din Corectii. Patty si Walter Berglund sint acum familia americana aproape perfecta din Midwest: cu o situatie materiala prospera, tineri, cu convingeri politice solide de stinga, parinti ai unor copii straluciti. Patty devine o mama cu spirit de competitie exagerat, in timp Walter ajunge sa aiba de-a face cu companiile de energie pe care le uraste, pentru ca stie ca distrug mediul. Iar copiii lor pur si simplu o rup si cu ambitiile, si cu viziunile parintilor. De unde conflictul si dilematica intrebare: Cum trebuie sa-ti traiesti viata in Libertate?, acest statut de care se bucura fiecare cetatean al unui stat democrat si dezvoltat. Posibilul raspuns sau doar problematizarea lui de catre celebrul american ma atrag destul de mult.

     

Ca orice carte rotunda, ca orice roman implinit, Libertate poate fi citit din nenumarate motive si de tot atitea feluri de cititori. Chiar criticile care pot fi aduse acestui gen de carti (sint cititori care pur si simplu nu au o buna relatie cu realismul) au ceva profitabil, pentru ca demareaza interogatii de adincime. Tema afisata de titlu – problematizata, in subtext, la fiecare nivel, de la cel politic, economic si ideologic la complicatul mecanism al relatiilor sentimentale sau chiar la metafora camuflata de inclinatiile ecologice dezvoltate de Walter Berglund – e una pe cit de puternica, pe atit de generoasa si de actuala. Tratata printr-o combinatie mereu cistigatoare de luciditate taioasa, empatie si caldura si dramatizata intr-un roman fluid, sofisticat si direct, spune, la rindul ei, foarte multe despre succesul cartii. Probabil ca dincolo de dosarele de presa, de miscarile de marketing, de comentarii si de simburi de polemica, cel mai bun raspuns pentru impactul pe care il are la cititori atit de diferiti se gaseste in cele peste 600 de pagini, care merita cu prisosinta sa fie discutate si la noi. Mai ales ca si literar, si extraliterar, acest roman propune un conglomerat de istorii, de idei si de evenimente care nu privesc doar lumea noastra, plasabila pe o harta, ci si lumile la fel de fragile, ale fiecaruia dintre noi, cu care Franzen stie sa intre in rezonanta.

     

Carte de 650 de pagini, care se citeste pe nerasuflate. Are ceva din atasamentul pe care il dezvolta in spectator serialele americane destepte, care nu te lasa in pace pina nu stii ce se intimpla mai departe cu personajele de care te-ai atasat foarte tare. Cum evolueaza, in ce directie li se duc vietile. Lumea americana, cu metehnele si cliseele ei, e privita microscopic si e descrisa cu acuratete si ironie. Familia Berglund, cu cei doi soti, Patty si Walter, si cei doi copii, e mai mult decit atit. Caci, ceea ce e cu adevarat spectaculos la Franzen, e felul in care construieste relatiile dintre protagonisti, mecanica sentimentelor pe care le pun acestia la bataie pentru a-si consolida pozitia in familie. Fiecare isi negociaza libertatea personala si pe a celor dragi. Se iubesc si se chinuiesc in numele fericirii. Patty ramine personajul cel mai puternic si mai nuantat de la un capat la altul al cartii. E privita initial din afara, i se face un portret din punctele de vedere ale celorlalti, ca mai apoi sa iasa la rampa si sa-si spuna povestea terapeutic. Simpatica, competitiva, penibila, bovarica, toate acestea i se potrivesc lui Patty Berglund de minune. Ce o salveaza e umanitatea ei dezarmanta. Romanul lui Franzen are, printre multe altele, un merit imens: e extrem de actual, profund uman si deloc moralist. Umorul si autoironia sint de fiecare salvatoare. Pentru cititor si pentru personajele cartii.