Istoria creștinismului

Diarmaid MacCulloch a scris o imensa istorie – peste o mie de pagini – care se remarca prin citeva sublinieri inca din introducere: crestinismul trebuie privit ca o religie tinara, mult mai tinara decit taoismul, budismul, hinduismul, sau chiar parintele lui, iudaismul; istoria crestinismului nu poate fi o naratiune unitara decit pentru aproximativ trei secole; in cea mai mare parte a istoriei sale, crestinismul a fost cea mai intoleranta dintre religiile lumii, straduindu-se din rasputeri sa-si elimine concurentii. O Istorie cuprinzatoare, captivanta, considerata un titlu de referinta in domeniu.

Nu am stiut niciodata ca el, crestinismul nostru, este mult mai tinar, ca religie, decit taoismul, budismul, hinduismul si chiar decit iudaismul. „Crestinismul este cea mai intoleranta dintre religiile lumii” ne pune autorul. Aici am ramas nauc, pentru ca stiu ca fiecare religie a avut, practic, baile ei de singe la baza. Avem deci, o mie de pagini – usor –, Istoria crestinismului, cu un subtitlu incitant, „Primii trei mii de ani”. Autorul, Diarmaid MacCulloch, este un tip interesant, care are undeva un usor parti-pris anglican si vine dinspre trei sau patru generatii de oameni care au slujit biserica fara sa spuna daca au fost preoti sau nu.

Cartea se axeaza pe raspunsurile date citorva probleme pe care initiatii si neinitiatii in crestinism si le pun, cum ar fi studierea inceputurilor crestinismului (totul a plecat din Atena, Ierusalim sau Roma?) sau cum au luat nastere principalele obiceiuri crestine si cum a fost propavaduit cuvintul lui Iisus chiar si in cele mai indepartate locuri din lume. Autorul scrie una dintre cele mai apreciate istorii ale crestinismului punctind episoade putin cunoscute precum confruntarile si convertirile ce au avut loc in Asia Centrala si de Est sau in Africa.