Erzsebet Bathory - Contesa Sangeroasa

Un roman istoric ce te face sa uiti ca ai in fata o opera fictionala. Figura legendara a celei supranumite "Contesa sangeroasa" etse atat de vie, incat ai senzatia ca ti se adreseaza, ca tu esti cel in fata caruia se confeseaza si sub ochi ti se asterne o epoca indepartata, secolele XVI-XVII- cu portul, obiceiurile si manierele oamenilor de atunci, cu regulile stricte ce guvernau relatiile dintre oameni, ingradindu-le, mai ales celor ce faceau parte din nobilime, libertatea de a iubi, de a se bucura, de a intretine legaturi cu anumite persoane. Insa mai presusu de orice, acest controversat personaj istoric se dezvaluie in umanitatea sa profunda, caci in pofida apartenentei la o casta atat de rigida- nobilimea ungara a acelei epoci, ea este o femeie in primul rand, pentru care iubirea, durerea, umilinta, teama nu sunt notiuni straine. Povestea ia forma unei confesiuni scrise de contesa in timp ce era zidita intr-un turn, la sfarsitul vietii sale, drept condamnare pentru atrocitatile pe care se presupune ca le comisese, si se adreseaza fiului sau, inca un copil la momentul incarcerarii ei, pentru ca acesta sa cunoasca adevarul ei, nu doar ceea ce altii aveau tot interesul sa se spuna despre ea. Astfel, urmarim viata personajului incepand din copilarie, cu toate momentele cruciale din existenta sa. M-a impresionat in mod deosebit o metoda de executie cel putin bizara, la care micuta Erzsebet asistase cand era doar o copilita- inchiderea unui om viu aproape in intregime in burta unui cal mort- scena de un extraordinar grotesc- insa in rest nu au mai fost scene care sa provoace repulsie, contrar asteptarilor mele, caci, aceasta aflandu-se undeva la inceputurile cartii, ma asteptam intr-un fel la pasaje cel putin la fel de macabre. Un alt obicei interesant era ca tinerele fete, inca niste copile de 11-12 ani, sa fie logodite si trimise sa locuiasca in casa viitorului sot pana se casatoreau, pentru a deprinde din timp rosturile casei si modul in care sa se poarte pentru a fi pe placul viitorului sot. Ceea ce putea fi traumatizant pentru ele, rupte din sanul casei parintesti, dintre jocurile copilariei, prea timpuriu. Conditia femeii in acele vremuri nu era una prea incantatoare, putine din ele aveau o educatie solida, asa cum avea contesa Bathory, erau supuse vointei barbatului, daca ramaneau nemaritate sau vaduve, viata lor devenea si mai grea, caci nu avea cine sa le apere, statutul in societate fiind conditionat de o casatorie cat mai avantajoasa, ele puteau sa isi piarda drepturile de decizie in viata propriilor copii daca sotii le mureau, tutela fiind preluata de un alt barbat, nicidecum de mama copiilor, cum ar fi firesc astazi. Viata contesei Bathory ni se contureaza treptat, luam parte la cele bune si la cele rele, o viata din care nelinistile si bucuriile nu lipsesc, cu inerentele lor efecte- casatoria aranjata de parinti, lipsa iubirii si apoi castigarea ei, dezamagirile si implinirile, suferinta si multumirea- toate te fac parca sa empatizezi cu personajul, sa-i tii partea in intriga marsava a carei victima pare sa fie, sugerand inca o data o realitate pe care o aflam intotdeauna dupa ce deja ne-am insusit o varianta oficiala- si anume faptul ca istoria consemnata este departe de cea reala, ca ea este mereu favorabila celor care o scriu, ca intotdeauna exista victime prezentate drept calai, iar culisele marilor evenimente ce marcheaza istoria si politica sunt invaluite in mister, ascund fapte pe care invingatorii au dorit ca posteritatea sa nu le cunoasca. Legenda plasmuita in jurul numelui lui Erzsebet Bathory ne infatiseaza o femeie cruda, inspaimantatoare, cu o aura malefica- o vrajitoare, un vampir insetat de sange tanar. Bineinteles ca ne intrebam cat adevar se ascunde in spatele mitului si cat reprezinta o inflorire perfida pe marginea acelui sambure de adevar. Cum explica Erzsebet Bathory acuatiile ce i se aduc, ramane sa aflati citind cartea aceasta, pe care eu o recomand ca o lectura relaxanta si palpitanta, ce poate fi incercata atat de cei in cautare de povesti senzationale, cat si de cei dornici de lecturi mai serioase.