Noul cinema românesc. De la tovarășul Ceaușescu la domnul Lăzărescu

     

Salutara initiativa coordonatorilor acestui volum, aceiasi critici de film, Cristina Corciovescu si Magda Mihailescu, de a pune sub lupa temele si motivele filmului autohton recent, mai cu seama intr-un prezent destul de vulnerabil pentru regizorii, pina nu demult favoriti si curtati de marile festivaluri de film, de critica de specialitate si, nu in ultimul rind, de spectatorii din strainatate. Pentru ca despre publicul romanesc nu se poate spune ca apreciaza sau critica noile productii romanesti dintr-un simplu motiv: pentru ca nu le vede.

     

In sfirsit o carte foarte necesara despre cinematograful din ultimul deceniu. Structurat pe teme, idei si solutii prezente in mai toate productiile din ultimii zece ani si discutind despre nostalgie, modalitati de socializare, emigratie, moarte, obsesia istoriei recente, relatia parinti-copii, umor-drama, prezenta sau absenta genurilor in acceptiunea lor traditionala, volumul abordeaza produttiile Noului cinema romanesc, revelind apropieri nebanuite intre ele. Cele zece studii critice confirma ca noua generatie de cineasti nu este una spontanee, aparuta intr-un pustiu cinematografic, si ca Noul val nu este intilnirea intimplatoare a unor personalitati care nu au nimic in comun.

     

Cartea prezinta „10 abordari critice”, referitoare la filmele Noului cinema romanesc, inceputul caruia a fost marcat de pelicula Marfa si banii a lui Cristi Puiu (premiera in 2001). Astfel, Noul cinema a implinit un deceniu. Este azi la fel de proaspat, provocator, dovada ca aceasta generatie nu este „o generatie spontanee de tineri cineasti care au aparut intr-un pustiu cinematografic”, dupa cum remarca in Cuvint-inainte criticul Cristina Corciovescu. Cartea e structurata pe teme/idei/solutii dramaturgice „care se dovedesc prezente in mai toate productiile deceniului in discutie” si astfel „pune definitiv punct dilemelor referitoare la coeziunea si coerenta fenomenului”. Cititorul poate gasi, la finele cartii, anumite repere despre filmele realizate din 2001 incoace: cind si unde au fost prezentate prima data, ce premii au obtinut…

     

Este binevenita cartea coodonata de Cristina Corciovescu si Magda Mihailescu, publicata la Editura Polirom in Colectia „Cinema”, Noul cinema romanesc. De la tovarasul Ceausescu la domnul Lazarescu. Subintitulata 10 abordari critice, cartea chiar isi reprezinta aceasta sintagma: zece personalitati ale criticii de film de la noi reusesc sa analizeze pe toate partile noile filme romanesti, regizorii lor, temele predilecte abordate, iar multi dintre ei fac si paralele interesante cu miscarea cinematografica mondiala si cu filmele comparabile de la marile festivaluri internationale. Dupa lecturarea celor zece abordari critice din aceasta carte, excelente analize ale unei etape importante a cinematografiei romanesti, raminem cu impresia ca filmele noastre sint mai degraba triste (comediile sint numarate pe degetele unei singure miine, vorbind de comediile cu haz si „cu sare si piper”), rezultatul incrincenarilor pe care le-am trait si pe care le traim in continuare. Sa nu uitam, de asemenea, ca in finalul cartii avem o interesanta cronologie a filmului romanesc, intitulata „Un deceniu de cinema romanesc: 2001-2010”, precum si un index de filme romanesti, doar doua dintre motivele pentru care aceasta carte este una de referinta pentru cinematografia de la noi.

     

Un volum deosebit de important, Noul Cinema Romanesc: de la tovarasul Ceausescu la domnul Lazarescu, este continuarea fireasca a Cele mai bune 10 filme romanesti ale tuturor timpurilor care a deschis seria studilor in directia de fata; o data cu aceste doua titluri, noul val poate fi studiat in amanunt si cercetatorul are material bibliografic. Nu stiu daca aceasta a fost intentia autorilor, insa e un demers salutar, iar daca pentru cinefili e un cadou, pentru autori e confirmare a valorii reale a ceea ce fac.