Palatul de la Miazănoapte

Plasata in Calcutta, in anii ’30, actiunea romanului Palatul de la miazanoapte debuteaza intr-o noapte intunecoasa, cind un tinar locotenent englez incearca sa salveze doi gemeni abia veniti pe lume, de o amenintare inimaginabila. In ciuda ploii ingro¬zitoare si a pericolului teribil care pindeste la fiecare colt de strada, locotenentul reuseste sa-i aduca la adapost, insa cu pre¬tul propriei vieti. Multi ani mai tirziu, in ajunul zilei de nastere a celor doi gemeni, amenintarea misterioasa revine in vietile lor. Acesta e subiectul unuia din primele romane ale lui Carlos Ruiz Zafon, o istorie fantezista, indrazneata si scrisa cu un mare talent de povestitor.

O poveste cu piromani si adolescenti, cind realista, cind fantastica, pe care spaniolul Carlos Ruiz Zafon o planteaza in Calcutta anilor ’30, ca sa aiba loc de intors pentru misterele si ciudateniile romanului sau. Chiar daca iti inchipui ca ai trecut de virsta romanelor de aventuri, nu te induri sa te desparti de povestea asta care te intriga si te cucereste cu rasturnarile ei de situatie si cu trimiterile ei la mitologia indiana si nu numai. Treptat, te trezesti intr-o lume care isi schimba forma sub ochii tai si in care focul se insufleteste. Personajele se metamorfozeaza, atinse de nebunie sau de aripa zeitei Kali.

…o istorie fantezista, indrazneata si scrisa cu un mare talent de povestitor.

Povestea se desfasoara (...) in Calcutta anilor ’30. Ingrediente: societatea secreta a unor copii de orfelinat pe cale sa devina independenti, povestea unui inginer si a unui tren in flacari ce a ucis sute de copii, doi frati gemeni care se cunosc ca din intimplare si o ancheta pentru a da de capat unui mister. Iar, din negura, pe urmele tinerilor, un spirit al Intunericului – vinator de suflete. Toate scrierile asa-zis „pentru adolescenti” ale lui Zafon sint unite de citeva trasaturi comune: atmosfera lugubra, istorii fantastice traite in perioade tulburi din punct de vedere istoric, obiecte ce devin insufletite, secrete ascunse in case misterioase, o lupta intre adevar si minciuna, trocuri ce par initial neimportante – dar care capata semnificatii vitale. Si, evident, negura. Peisajele sint adesea invaluite intr-o ceata pe care cititorul aproape ca o poate simti, pentru ca Zafon este un excelent povestitor si fauritor de imagini.