Istoria Lituaniei

Descriere

Cred că în cercetările noastre comune vom reuşi să refacem traseul vizigoţilor de la malurile Mării Baltice, prin Carpaţi, până la Peninsula Iberică. Vom ajunge atunci la capul Finisterrae[1]. Acest lucru se va întâmpla pentru că de acolo stelele se văd mai bine.

Până la acea dată, cred, istoricii români vor găsi «steaua cu nouă colţuri şi crucea» ordinului lui Vitautas cel Mare de Gradul I. Cu acest ordin a fost decorat în perioada interbelică marele istoric român Nicolae Iorga.

Da, uneori e pur şi simplu necesar de atins, de obţinut o stea inaccesibilă. Stelele istoriei sunt cele care trebuie căutate. Prima Stea de acest gen s-a putut obţine, e cea de faţă, cartea “Istoria Lituaniei”. Mulţumită unei munci asidue a autorilor, cartea e acum în mâinile Dumneavoastră. Autorii români ai cărţii au încercat să privească istoria Lituaniei dintr-un alt punct de vedere. Se deosebeşte de cel obişnuit pe care îl are cititorul lituanian asupra Estului, asupra lumii slave, asupra Moscoviei şi asupra Vestului (care include ordinul teutonilor, Polonia, teritoriile germane). în consecinţă cred că lucrarea propusă spre lectură se deosebeşte de alte cărţi de istorie a Lituaniei prin perspectiva uitată ce se vrea a fi dinspre Dunăre. Le mulţumesc sincer istoricilor care au transformat în realitate un vis, cel de publicare a unei cărţi de istorie a Lituaniei în limba română.

în limba lituaniană există cuvântul sąjūdis, tradus mişcare, sau mai degrabă mişcare în paralel. Important e ca această mişcare să fie comună, atunci cuvântul poate căpăta o dimensiune politică, sau poate chiar istorică, devenind în lituaniană Sąjūdis. A avut loc o transformare (virsmas) calitativă, trecându-se de la Lietuvos persitvarkymo Sąjūdis, adică mişcarea lituaniană pentru restructurare (perestroika), la Lietuvos Sąjūdis, adică mişcarea comună a întregii Lituanii. Scopul acestei transformări a fost obţinerea independenţei Lituaniei. A fost atins. Sunt paşi ai Istoriei. în continuare trebuie să fim împreună în Europa.

înainte, dragă cititorule, să pornim la drum! Să purcedem la o citire în comun pentru a înţelege mai mult!

Vladimir Jarmolenko, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Lituania în România, Bucureşti, 2011

Lituania continuă să se afle astăzi, ca şi în trecut, la răscruce, iar slăbiciunea dovedită recent de Uniunea Europeană în faţa crizei economice globale sau incapacitatea acesteia de a avea o politică energetică comună coerentă, în condiţiile dependenţei ţării faţă de piaţa de energie externă, mai ales a aceleia a Federaţiei Ruse, nu poate decât să nască temeri la Vilnius. Lituania nu doreşte să fie o sursă de conflicte pentru vecinii săi, ci vrea să fiu un catalizator al adâncirii cooperării în cadrul Uniunii Europene, aspiraţii care sunt în mare măsură şi cele ale României.

conf. univ. dr. Silviu Miloiu