Cioran naiv și sentimental

     

Chiar daca este la a treia editie (revazuta si adaugita), volumul din colectia „Eseu” Ion Vartic, Cioran naiv si sentimental (Editura Polirom, Iasi, 2011, 315 p.) nu si-a pierdut caracterul de eveniment livresc. „Campionul criticii detectivistice romanesti”, cum il crediteaza Dan C. Mihailescu pe autor, ne ofera o rafinata incursiune oceanografica (in sensul eseisticii eliadesti) in viata si cugetarea lui Emil Cioran, identificind conexiuni neasteptate sau cel putin invaluite in ceturi septentrionale pina la demersul de fata. Ca fatete ale proteicului filozof de extractie romana se contureaza, rind pe rind, faldurile romantismului german, incrincenarea negatoare a anarhismului slav, complexele balcanismului elegiac, sentimentalismul schillerian, decadenta princiara a despotului Caligula: toate coexistind in creuzetul firii lui framintate si putind oricind ajunge o „facultate dominanta” a personalitatii sale iremediabil creative. O carte incitanta, placuta si lesne de lecturat nu doar pentru cei aflati „pe culmile disperarii” ori panicati de ineficienta practica a „indreptarului patimas” din recuzita genialului histrion cultural de prin mansardele pariziene.

     

Cioran naiv si sentimental este o carte iesita din comun. Nu doar fiindca imbraca pe alocuri hainele unui veritabil bildungsroman, ci si pentru ca se foloseste pentru a-si atinge telul de un instrumentar critic mai putin obisnuit.

     

Una dintre cele mai inchegate carti vizind tendintele centrifuge, si totusi coagulabile, de autoconfigurare ale lui Cioran porneste de la binomul schillerian (v. eseul filosofic Despre poezia naiva si sentimentala), prezent in titlu, unde primul termen circumscrie faptul de a te lasa dominat „suveran” de natura nepervertita de homo faber, precum trogloditul preistoric sau taranul, in vreme ce al doilea semantizeaza contemplatia mijlocita de idee, in care figura axiala este nostalgia in raport cu o ireversibil pierduta stare de spirit numita, in genere, copilarie. (...) Exista puzderie de motive entuziasmante pentru lectura, desi, prin natura subiectului, majoritatea temelor indica geniul oboselii, iminenta mortii, regretul de a te fi nascut.

     

Orientata radial, in toate directiile, cu un apetit interpretativ debordant pus intr-o proza de idei rafinata si captivanta, ghidata subteran de obsesii romantice, critica lui Ion Vartic tinde sa devina totala, iar polimorfismul ei are un caracter „artistic” marcat, afina gindirii lui Cioran, pe care-o fixeaza in formule intense (...). O carte splendida a unui autor caruia nimic din ce-i cioranian nu-i e indiferent.