Istanbul

     

Memoriile lui Pamuk despre orasul in care s-a nascut si s-a format se impletesc aici cu amintirile romancierului despre prima jumatate a vietii sale. Daca n-ai fost la Istanbul, te indragostesti ireversibil de acest oras dupa ce citesti cartea pe care i-o dedica laureatul Premiului Nobel. Iar daca ai fost, Pamuk te ajuta sa-l intelegi mai bine si sa-ti doresti sa revezi si altceva decit marele bazar care era plin de romani in anii ’90.

     

Dedicata tatalui sau, Gunduz Pamuk, cartea impleteste intr-o maniera originala doua povesti la fel de sinuoase si de cuceritoare: cea a primei jumatati din viata scriitorului si cea a orasului in care s-a nascut si pe care il cunoaste mai bine ca nimeni altul. Istanbul realizeaza un dublu portret: al autorului in tinerete si al orasului vazut prin prisma amintirilor sale de o uimitoare claritate, dar si a marturiilor scriitorilor si a artistilor care i-au marcat inceputurile evolutiei spirituale. Este o lectura la finalul careia esti iremediabil indragostit de Istanbul.

     

Insotit de foarte multe fotografii sau gravuri, acest volum minunat merita nu doar citit, ci si plimbat, prin capitala despre care vorbeste, sub brat, intr-o excursie (…). E ca si cum as merge alaturi cu un intelectual nicidecum turc, ci profund european.

     

Istanbul ramine (...) un volum foarte complex. Nefiind un excurs fictional autentic (...), ci, mai degraba, o incursiune biografica (usor romantata), tomul redactat de prozator, asa cum marturiseste, intr-un interval de criza intima reia, pe de o parte, tema liantului cultural intre lumi, iar, pe de alta, schiteaza liniile de esenta ale unui timp sacru pentru Pamuk. Nostalgia textului trece dincolo de regretul strict personal, devenind un suspin sublimat dupa Turcia Mare, dupa Marele Imperiu, a carui cenusa mocneste inca stins in semnele paginii de carte.

     

Universul cartii devine atragator nu prin exotismul lui, cit prin intimitatea cu care esti tratat, avind acces nu doar la privelisti agreabile, ci si la vulnerabilitatile (ruinele sint semne recurente in cazul de fata) unui Istanbul si ale unei vieti. Nu te simti turist. De fapt, e cu mult peste asta: e una din cartile in care ti-ar placea sa ramii cu totul.