Iuresul Sabiilor (Hardcover)

“Iuresul Sabiilor” este a treia parte a seriei “Cantec de gheata si foc” si trebuie sa recunosc ca, pana acum, aceasta a fost cartea mea preferata, din mai multe motive. In primul rand, am ajuns sa admir felul in care George R. R. Martin se foloseste de tema luptei dintre bine si rau. Asa cum a precizat chiar el, nu vom vedea in aceasta serie o confruntare intre cavaleri frumosi, imbracati in alb din cap pana in picioare, si orci sau necromanti urati, invesmantati in negru. Lupta dintre bine si rau se duce fara incetare in sufletul fiecarui personaj, iar deznodamantul acestei lupte se poate schimba de la carte la carte, sau de la un capitol la altul. Niciun personaj nu este in intregime rau, precum niciunul nu este ”usa de biserica” (am ajuns sa-l admir oarecum pe Jaime Lannister!). In al doilea rand, imi place la nebunie felul in care Martin reuseste sa transmita cititorului informatii despre lumea fantastica pe care a creat-o, fara sa impovareze intr-un mod vizibil lectura. Nu exista capitole dedicate exclusiv geografiei, istoriei sau religiilor din cele sapte regate, insa cu toate acestea am asimilat destule informatii, cat sa-mi fac o imagine de ansamblu asupra Westerosului. Trei regi au intrat in razboiul civil pentru controlul asupra celor sapte regate, dintre care unul a murit si unul a fost infrant in incercarea de a cuceri Debarcaderul Regelui. Intre timp, Robb Stark se autoproclama Rege al nordului la indemnul lorzilor sai stegari si Balon Greyjoy, stapanul insulelor de fier, alege sa profite de aceasta ocazie pentru a cuceri nordul ramas vulnerabil. Acesta este „razboiul celor cinci regi”, numit asa cu toate ca Renly Baratheon a murit inainte ca Balon Greyjoy sa se incoroneze ca rege al insulelor de fier. Winterfellul este cucerit de Theon Greyjoy, apoi pradat si incendiat de catre Ramsay Snow, bastardul lui Roose Bolton. Bran isi incepe calatoria spre nord alaturi de fratii Reed si de Hodor, in timp ce Osha pleaca la sud impreuna cu Rickon pentru a cauta refugiu. In tinuturile riverane, luptele dintre lei si lupi continua, lasand in urma sate si orase devastate, recolte parjolite si un adevarat „ospat” pentru ciori. Razboiul pare ca nu se va termina prea curand; victoriile consecutive ale lui Robb Stark ajuta moralul armatei sale ostenite, insa odata cu noua alianta dintre familiile Lannister si Tyrell, tot efortul tanarului lup pare zadarnic. Razboiul este si de data aceasta principalul punct de interes al romanului, insa Martin insista mai mult asupra „jocurilor de culise” in locul bataliilor propriu-zise. Din punctul meu de vedere, „Iuresul Sabiilor” este un „must read” pentru orice cititor, fie ca este sau nu fan al seriei „Cantec de gheata si foc”. Viteza cu care se desfasoara actiunea te ameteste: misiunea lui Jon Snow printre salbatici, fuga Aryei din Harenhall, razboiul, cu toate planurile, luptele, aliantele si tradarile de rigoare, precum si planul lui Daenerys de a se intoarce acasa, toate acestea se impletesc intr-un mod spectaculos. George R. R. Martin nu lasa niciun moment de respiro, romanul livrand o abundenta de puncte culminante si de scene memorabile. „Iuresul Sabiilor” prezinta ambele fete ale razboiului: atat imaginea glorioasa de dinaintea bataliei, cu flamurile in vant, cat si deznodamantul sangeros, ce reamintesc cititorului ca razboiul inseamna de fapt moarte. De asemnea, personajele se schimba, se maturizeaza din nevoie, pentru a supravietui. Aceasta schimbare m-a intristat, fiindca marcheaza sfarsitul unei etape si inceputul alteia. Iarna se apropie, iar singura modalitate de a razbi este sa „ucizi copilul din tine”.