Vise spulberate

     

Pentru mine, obisnuita cu cartile politiste ale Agathei Christie, sa citesc Vise spulberate de Karin Slaughter a fost ca si cum m-as fi uitat la un maraton de CSI (sau alte seriale asemanatoare), intr-atat de grafice mi s-au parut descrierile. Si pentru ca intr-un roman politist este musai sa apara cel putin un cadavru, va anunt de pe acum pe cei mai sensibili ca sunt cateva scene la care eu personal m-am bucurat ca nu mancasem de curand. Dar dincolo de aceste aspecte (sau poate tocmai din cauza lor), cartea se citeste cu sufletul la gura si curiozitatea starnita la maxim. Allison Spooner este o studenta aparent indragita de toata lumea si care, tot aparent, pare ca a decis sa isi puna capat zilelor si sa se inece intr-un lac inghetat. Dar rana de cutit de la ceafa lasa sa se inteleaga ca sinuciderea este doar un scenariu posibil si ca varianta crimei nu trebuie exclusa. Dar cine sa fie criminalul si ce motive ar avea sa ucida o tanara fara bani? Sa fie motivul o deceptie amoroasa? Biletul gasit la locul faptei, cu mesajul "Vreau sa se termine" lasa loc de interpretari si complica si mai mult lucrurile. Nu trece mult si apare si primul suspect, dar, la putin timp dupa aceea, si urmatorul cadavru. Cand numarul victimelor ajunge la 3, incepi sa crezi ca toate personajele din carte vor muri, unul cat unul. Iar cand solutionarea cazului este lasata pe seama unui politist dislexic, situatia chiar pare una fara iesire. Printre personajele principale se mai numara si un politist alcoolic, o doctorita manata de ura si o politista care pare ca mai mult pune lumea in pericol decat sa o apere. Cu toate acestea, finalul aduce cu sine si demascarea criminalului. Probabil ca aceia dintre voi cu veleitati de detectivi nu veti fi suprinsi de evolutia povestii, dar eu una recunosc ca nu mi-am dat seama cine este vinovatul si mi-a placut cu atat mai mult.