Luminile din septembrie

     

Pentru mine povestile incep de obicei cu o imagine, o metafora vizuala care ma intriga si care are un anume sens doar pentru mine. Incerc apoi sa gasesc povestea din spatele imaginii si ma trezesc imbarcat intr-o calatorie prin amintiri, experiente… Scrisul vine din inima, dar trebuie trecut prin creier inainte sa ajunga la degete…

     

Tot despre intelegeri blestemate si despre un viitor amanetat vorbeste si ultima carte a seriei (...), Luminile din septembrie. Misterul din jurul unui excentric fabricant de jucarii din Normandia face ca doi adolescenti, Irene si Ismael, sa traiasca o aventura terifianta, marcata de crime, legende, jucarii sinistre, fantasme si nebunie. Toate scrierile asa-zis „pentru adolescenti” ale lui Zafon sint unite de citeva trasaturi comune: atmosfera lugubra, istorii fantastice traite in perioade tulburi din punct de vedere istoric, obiecte ce devin insufletite, secrete ascunse in case misterioase, o lupta intre adevar si minciuna, trocuri ce par initial neimportante – dar care capata semnificatii vitale. Si, evident, negura. Peisajele sint adesea invaluite intr-o ceata pe care cititorul aproape ca o poate simti, pentru ca Zafon este un excelent povestitor si fauritor de imagini.