Ulise, Volumele I si II

Descriere

Cu Note de Mircea Ivanescu

„Ulise a fost etichetat drept un roman murdar, blasfematoriu şi imposibil de citit. In faimoasa sentinţă a tribunalului din 1933, judecătorul John M. Woolsey a declarat Ulise o carte greţoasă – deşi a estimat că nu este chiar atât de obscenă încât să nu fie importată în Statele Unite ale Americii. Nici unul dintre aceste adjective nu este câtuşi de puţin potrivit pentru a descrie cartea. Până în zilele noastre, rămâne capodopera modernistă absolută, o carte în care autorul duce lirismul şi vulgaritatea celtice până la splendide extreme. Ulise este un roman amuzant, trist şi chiar plin de suspans.”

James Marcus

„Indiferent dacă paralela cu Homer a fost urmărită deliberat sau a însemnat doar o «schelărie» ajutând tehnic la construcţia romanului (cum credea, de pildă, Pound – el însuşi aflat în mod aproape cert sub influenţa lui Joyce când a descoperit fi¬gura lui Ulise ca factor central opusului său magnum, Cantos), personajele şi situaţiile de aici trebuie înţelese, practic totdeauna, prin referire la cele homerice. La Joyce e vorba de un model de inversiune comică, prin care anumite personaje raportabile la cele din Odiseea apar în Dublinul secolului al XX lea cu grijă transformate la modul pedestru, în primul rând amuzant, şi de aici, la modul grav, subînţeles, satiric, amar ironic, spre a fi condamnate.”

Mircea Ivănescu

„Aş fi vrut să nu fi citit niciodată Ulise. îmi provoacă un complex de inferioritate.”

George Orwell

„Joyce demonstrează că materialul vieţii de zi cu zi poate fi la fel de maiestuos ca orice mare epopee. Vieţile oamenilor obişnuiţi sunt şi ele demne de marea artă. Se poate crea măreţie din banalitate.”

Salman Rushdie

„Cred că omul ăsta e un geniu, dar ce imaginaţie murdară are, nu-i aşa?”

Nora Joyce