Blazon de bastard

     

Blazon de bastard este un roman aparut in 1947. Este primul roman scris de Nabokov – dupa propria sa marturie, din 1963, intr-o bine-venita si explicita prefata ce insoteste aceasta editie romaneasca – dupa ce ajunge in Statele Unite in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Asa ia nastere o distopie, un roman ultrarealist si absurd deopotriva. Un roman cu intimplari si personaje tragice, in care frica si teroarea se conjuga cu refuzul minciunii si asumarea adevarului. Salvare nu exista decit cu titlu individual, acolo unde un regim autocratic face si desface totul. Intr-o anume tara, nenumita, unde „Partidul Oamenilor Obisnuiti” este la cheremul unui dictator numit Paduk, destinul unui profesor pus sa accepte compromisul si colaborarea devin o drama asumata. Amestec de Kafka si Orwell, romanul lui Nabokov isi pastreaza actualitatea si poate servi ca un document literar pentru orice fel de regim politic discretionar. Fara sa fie interesat de mersul istoriei si de etica unei lumi fara etica, Nabokov surprinde exemplar esenta acesteia.

     

Paduk si Krug au fost colegi de scoala. Paduk a ajuns dictator, Krug – filosof. Paduk si Partidul Oamenilor Obisnuiti vor sa stearga deosebirile dintre oameni si sa-i faca pe toti dependenti de un stat atotputernic intr-o societate birocratizata. Krug nu e de acord cu ideile astea si, pentru ca vrea sa-si pastreze libertatea, refuza sa-i cinte in struna fostului sau coleg. Asa ca Paduk ia masuri, dar nu impotriva filosofului, ci a apropiatilor acestuia. De citit neaparat.

     

Un roman lucrat cind Nabokov era in cea mai buna perioada a vietii lui – era in America, intr-o liniste desavirsita, pe malul apei, intr-o perioada in care fuma 40 de tigari pe zi. Blazon de bastard este un titlu din heraldica; nu este o utopie, nu este o distopie, am descoperit-o mai degraba a fi o terapie prin deriziune si absurd. Practic, Nabokov se razbuna pe dictatori, pe personaje precum Hitler si Stalin, se vindeca, se autoexorcizeaza de acesti demoni, punind in prim-plan figura unui filosof: Adam, primul om, care intruchipeaza tot ce poate fi mai normal. O carte de o ironie difuza, umor negru si absurd.

     

Este Blazon de bastard un roman Politic, un text in care istoria sa fie acel actor ce misca destine si striveste vieti, sub semnul ratiunii? Polemica, ca mai toate prefetele sale, prefata lui Nabokov tradeaza acel filon de libertate idiosincratica ostil inregimentarilor si uniformizarilor. Referirile, acide, la Orwell si Solohov sint semnele delimitarii de reperele pe care arta lui Nabokov le refuza. Si totusi, in pofida distantarii programatice, acest roman cu care se deschide epoca americana a lui Nabokov este cel in care se simt, puternice si tragice, vocile secolului care ii marcheaza destinul. Executiile, crimele sordide, delatiunile, singuratatea, tradarea si moartea fara de sens coloreaza un peisaj din care orice speranta este absenta. Pentru emigrantul Nabokov, contemporaneitatea este o cronica a exceselor si mastilor. In afara libertatii, nici o alta valoare nu merita aparata cu adevarat, pina la capat.