Mass Media Insider

     

N-am putut sa rezist tentatiei de a citi un roman fresh despre culisele ziaristicii romanesti, scris de un scriitor respectabil (...) si un ziarist cu nume ramas nepatat dupa o experienta intensiva in presa de dupa ’89 (ziare, reviste, radio, tv, agentie de presa). Nu e putin lucru sa rezisti in jungla asta 22 de ani, am tot respectul pentru cei care au reusit, au ramas curati, n-au ajuns vedete si nici nu s-au imbogatit. Pe mine nu m-ar fi tinut nervii. Autorul spune ca „este profesia ai carei truditori au evoluat cel mai mult dupa 1989” – sigur ca te face sa zimbesti, ca doar au evoluat cu siguranta mai mult brokerii financiari (…) dar asta e dovada ca omul isi iubeste si acum meseria, in ciuda a orice. Deci nici pomeneala de scandaluri gretoase, de birfe inveninate sau mizerii dezvaluite, e mai degraba o scrisoare de dragoste, cu orbirea aferenta. Are haz (…) are si amaraciune, e foarte vioaie si impartita in fragmente suficient de scurte.

     

Aventurile in presa romaneasca ale unui tinar inginer care scrie si proza. O carte cu cheie, in care ii poti recunoaste pe multi dintre gazetarii autohtoni, incepind dinainte de 1990. Mai curind memorialistica scrisa inteligent si cu umor decit roman. Dar cine mai stie ce e azi romanul? Am citit cartea cu placere si cu nostalgie: mi-a amintit de vremurile cind ziarele aveau tiraje de sute de mii de exemplare si din coabitarea literatilor cu inginerii s-a nascut un stil in care metafora si exactitatea se intelegeau de minune.

     

Dincolo de sarcasme si ironii absolut inevitabile, cartea este o declaratie de dragoste fata de colegii mei de breasla. Ei, da, ii iubesc! Sigur, nu pe toti… Am vrut insa sa spun citeva lucruri: ca jurnalismul nu inseamna numai talk-show-uri isterice, ca exista totusi ziaristi excelenti, ca nu sintem toti vinduti si ca marea majoritate a jurnalistilor traiesc de azi pe miine. O parte din presa (nu toata) a murit, si de acolo inainte a inceput fictiunea, in momentul in care a devenit mult mai important „ce-mi iese de aici?” decit „ce-as putea sa spun interesant?”. Pentru unii a fost din prima clipa, pentru altii in timp, dar mai sint si incapatinati, carora nu le e indiferent cum traiesc – asta ar fi o ipocrizie – dar nici nu sint dispusi sa faca orice pentru bani.

     

Jurnalistii au evoluat realmente dupa anii '90. Exista ziaristi foarte buni in Romania si e pacat ca nu sint mediatizati, nu sint cunoscuti, ceea ce este, de altfel, un paradox. Mi-as fi dorit ca breasla economistilor sa fi evoluat la fel de mult ca breasla jurnalistilor, in acest fel cred ca am fi avut mai putine probleme economice. La inceputul anilor '90 jurnalistii chiar credeau in ceea ce faceau si, pe cale de consecinta, si cititorii credeau in jurnalisti, lucru care astazi, cu tot progresul profesional, nu prea mai e valabil.

     

O carte care descrie foarte spumos culisele presei romanesti. O serie intreaga de povestiri, de personaje, de intimplari, care descriu un spectacol general al mass-mediei romanesti ce a faurit opinia publica de dupa '89.